ISSN 2065 - 8885 Caută in site :   Cauta

REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI ATITUDINE     ANUL 9 NR. 103 (Sept  2017)
 

SPIRITUALITATE

SENSURI VECHI ŞI MEREU ACTUALE
Vine o vreme, când omul devine mai conştient de sine, când îşi pune tot felul de întrebări despre existenţa proprie, sensul acesteia, rostul personal în societate, planuri de viitor. Chiar dacă preocupările zilnice îi absorb aproape toată atenţia şi concentrarea, tot îi mai rămâne un crâmpei de timp şi pentru introspecţie. Poate acel timp reprezintă oaza de linişte, refugiul sacru unde se adăposteşte de intemperiile vieţii, de furtunile care dau năvală asupra sufletului, aproape să-l înece. Pentru fiecare om, asemenea spaţiu, fizic sau imaginar, este deosebit de important şi necesar. Acolo îşi retrage cugetul şi inima, scufundându-le în adâncurile fiinţei, unde speră că va afla răspunsuri şi linişte. Spiritul încearcă să supravieţuiască, fiind atacat de gânduri negative, de lovituri ascunse, de mâhniri şi insuccese. Dar viaţa nu e tocmai aşa de crudă. Clipe de soare, bucurie şi răgaz există, însă, de cele mai multe ori, oamenii trec pe lângă ele pasivi, ignorându-le, fiindcă problemele cotidiene sunt atât de copleşitoare. Ori, unii cred că prea multă bucurie aduce imediat şi vremuri de restrişte. Astfel, ei rămân mereu în gardă, pentru a fi cât mai pregătiţi pentru eventualele lovituri. Totuşi, viaţa nu este un inamic, chiar dacă unii aşa o percep. Ea poate fi aliatul nostru de nădejde, ajutorul şi speranţa noastră. Viaţa este în noi înşine. Aşa cum suntem sau cum vrem să fim, tot astfel este şi ea. Ceea ce depinde doar de noi, împlini cum se cuvine, astfel încât să nu fim afectaţi prea mult. Însă nu avem niciun control asupra întâmplărilor venite din exterior, care nu depind absolut deloc de noi. Din păcate, cele mai multe, chiar ne afectează profund, distrugându-ne liniştea şi încrederea în oameni. Deşi foarte mulţi oameni ne sfătuiesc să avem încredere în semenii noştri, cugetul nostru ezită, aducându-şi aminte de loviturile primite de la cei mai mulţi. Desigur, trebuie să iertăm, însă tot vom fi vigilenţi şi foarte atenţi la ceea ce se petrece lângă noi şi în jurul nostru.
Sufletul aleargă după momente sfinte, care să-i aducă pace şi gânduri bune. Astfel de daruri se mai găsesc, ici-acolo, din ce în ce mai răzleţ, pentru că şi oameni de bună-credinţă sunt tot mai puţini. Poate că şi cei mai simpli oameni îşi doresc să fie bine intenţionaţi, însă, datorită sărăciei şi a mulţimii necazurilor, acţionează violent, urându-şi semenii, făcându-le rău. Dacă ar ieşi din această stare precară, cu siguranţă şi comportamentul lor s-ar schimba. Aşadar, iată că, datorită factorilor externi, oamenii devin răi şi duşmani ai semenilor lor. În acest caz, bine e, ca fiecare să-şi continue drumul său către scopul personal, dar fără să lezeze pe cineva. Dacă nu-i putem schimba în bine pe cei de lângă noi, cel puţin să nu devenim asemenea lor. Această luptă este foarte grea şi de durată îndelungată. Dacă lăsăm garda jos o clipă, este suficient să ne transformăm în fiinţe rele. Aşa cum toţi filosofii şi Sfinţii Părinţi au declarat că echilibrul este o condiţie esenţială a vieţii, tot astfel şi noi, ar trebui să păstrăm un echilibru în tot ceea ce facem.
Alegerile în viaţă, pentru diferite scopuri, ne aparţin, deşi, chiar şi acestea depind uneori şi de alţi oameni. Comunicarea ne ajută cumva să luăm anumite decizii, poate capitale, în ceea ce ne priveşte. Sfaturile unor persoane înţelepte sunt utile în momentele grele ale vieţii. Duhovnicul, de exemplu,  este persoana avizată în acest sens. Acestuia îi putem mărturisi frământările, temerile, mâhnirile noastră şi vom primi alinare. Aşa, trecem mai departe, către scopurile vieţii noastre. Fiecare clipă de cumpănă este un reper pentru schimbarea noastră în bine. Oricare încercare întâlnită pe tot parcursul existenţei reflectă nevoia de transformare, sau chiar necesitatea ei. Oamenii trebuie să fie atenţi la dorinţele lor, la neliniştile şi la nevoile lor. Salturile existenţiale nu sunt mereu benefice. Un drum lin, fără complicaţii, dar plin de dificultăţi, ar fi de dorit, decât multele experienţe, care se dovedesc a fi devastatoare pentru suflet. Echilibrul, pacea, un drum constant, acţiuni dominate de înţelepciune, cât mai puţine cuvinte, şi acelea cu folos, ar însemna enorm pentru omul modern, care e nevoit să înfrunte obstacole infinite.
Gina Moldoveanu (Brăila)
 
 © Copyright 2009-2017, Revista ZEIT, un produs al  Editurii ZEIT    Termeni şi condiţii