ISSN 2065 - 8885 Caută in site :   Cauta

REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI ATITUDINE     ANUL 10 NR. 107 (Ian  2018)
 

CĂRŢILE ZEIT

STRADA TUBULUI (FOSTĂ TUBURILOR) NR. 13, DE MIHAI DINU, EDITURA ZEIT, BRĂILA 2017
Scriitorul Mihai Dinu înfăţişează în volumul „Strada Tubului (fostă Tuburilor) nr. 13”, mrejele societăţii comuniste, în care au căzut victime intelectuali, ce păreau a fi venit dintr-o altă lume. Titlul cărţii de teatru scurt umoristic reprezintă un loc special, în care şi-au găsit adăpostul două personaje cunoscute de către cititorii cărţilor aceluiaşi autor: Dan Moldoveanu şi Petre Atanasiu. Întâmplările se derulează cu rapiditate, cam în jurul anilor ’80, perioadă în care, societatea românească era sufocată de regimul socialist şi de aberaţiile menite să reducă poporul la tăcere şi supunere totală faţă de conducătorul suprem al statului. Cu măiestria artistică deja consacrată, Mihai Dinu creează un păienjeniş dramatic de excepţie, în care personajele descind spre a-şi expune cu persuasiune opiniile. Destinată publicului larg, această valoroasă operă artistică, completează actualul context social şi politic, evocând fapte petrecute în timpul regimului apus. Şi atunci au existat oameni meniţi să schimbe direcţia politică a societăţii, persoane care gândeau liber şi diferit de toţi ceilalţi, numai că le-a fost îngrădit avântul filosofic, impunându-li-se inepţiile absolute ale unui sistem cumplit.
Volumul este compus din 38 de scene, având toate prerogativele unei opere literare dramatice (înlănţuirea replicilor, didascalii), în care autorul prezintă ideile unor personaje unice, venite dintr-un spaţiu politic ingrat, unele dintre ele atât de infatuate, încât sunt, prin ele însele, autentice tipologii umane. De pildă, angajaţii Miliţiei au o părere foarte bună despre ei, despre doctrina pe care o ridică în slăvi, considerând că ideile intelectualilor Dan şi Petre reprezintă o ameninţare pentru dezvoltarea societăţii comuniste. În viziunea acestor personaje arogante şi lacome de putere, oamenii nu pot prospera decât supunându-se idealurilor socialiste. Ori, cei doi încearcă să destrame aceste doctrine aberante, expunându-şi visurile măreţe, neconforme cu societatea în care trăiesc. Desigur, nu sunt singurii care gândesc într-un mod futurist. Diana şi Irina, consoartele acestora, sunt convinse că stabilitatea financiară este esenţială într-o familie, şi, ca atare, fac orice este necesar pentru a avea un cămin fericit.
Spaţiul dintre două tuburi, în care şi-au improvizat cei doi protagonişti o locuinţă sărăcăcioasă şi neprimitoare, ar putea simboliza lumea socialistă şi cea democrată, ori trecutul şi viitorul acestei ţări. Discuţiile dintre cei doi amici sunt extrem de savuroase. Petre şi Dan vor să devină studenţi la IATC, urmându-şi astfel gândurile, împlinindu-şi visurile. Numai că aceste dorinţe rămân în fază incipientă, la nivel de plan şi atât. Eforturile lor vădite se risipesc în zadar, neavând suficientă susţinere, nici măcar din partea celor două personaje feminine care au intrat în viaţa lor: Irina şi Diana. Fiind idealişti, visători incurabili, şi crezând cu ardoare în talentul lor actoricesc, cei doi bărbaţi sunt învinşi de ideologiile comuniste. Fără nicio ocupaţie, trăind în lipsuri materiale, Petre şi Dan caută soluţii salvatoare. Astfel, Petre e angajat la întreprinderea „Protan”, cărând animale moarte, aflate în putrefacţie şi punându-le într-o cuvă care le transformă în pudră proteică pentru hrana animalelor. Această situaţie degradantă îl menţine totuşi la limita subzistenţei, sfătuindu-şi chiar şi prietenul să se integreze în câmpul muncii, la deratizare, căci acolo mai sunt locuri libere. Petre evoluează, totuşi, mutându-se într-o mansardă, unde este vizitat frecvent de prietena lui şi de Dan. Irina îl sfătuieşte pe amicul ei să înveţe pentru a intra la Facultatea de Drept. I-a adus chiar şi două manuale, ca să studieze temeinic şi să-şi depăşească astfel condiţia umilă. Firul evenimentelor se complică, în momentul în care Petre este chemat la Securitate, pentru a explica de ce şi-a ajutat un amic să treacă ilicit graniţa, fiind împuşcat mortal. Petre se apără, susţinându-şi nevinovăţia, răspunzând cu sinceritate la toate întrebările maiorului Săceanu. Securiştii pretindeau că orice intelectual, care purta o discuţie filosofică şi mai avea şi o ţinută boemă era un potenţial trădător de ţară şi neam. În acest delict se încadrau Petre şi Dan, cel din urmă mărturisindu-i prietenului său intenţia de a scrie un roman, pe care să-l intituleze sugestiv, „Repetenţii”. În cele din urmă, străduinţa constantă a lui Petre a dat roade, acesta devenind student la Drept. Fiecare îşi urmează drumul: Petre absolvă facultatea, iar Dan scrie romanul mult dorit, sperând să fie considerat un mare scriitor, însă nu renunţă la ideea de a părăsi patria, şi să ia cu el doar manuscrisul cărţii sale.
Mihai Dinu acordă o mare atenţie tipologiei personajelor, valorificând diferite aspecte ale acestora, punându-le faţă în faţă, spre a scoate la iveală o multitudine de idei şi sentimente. Fiecare personaj aduce în scenă un tezaur de valori sau defecte ale societăţii din care face parte, fiind răspunzător de propria soartă, fără a avea puterea de a schimba ceva, decât cu mare dificultate şi cu sacrificii imense. Totul se întâmplă după cum îşi imaginează autorul, dar le oferă personajelor sale libertatea de care au nevoie pentru a se exprima în felul personal. Aceasta dovedeşte faptul că scriitorul este un fin cunoscător al naturii umane, ştiind unde este locul fiecăruia şi de ce anume este capabil.  
În final, procuror fiind, Petre e nevoit să-l interogheze pe Dan, care fusese prins încercând să treacă graniţa. Ironia sorţii însă: în acele clipe s-a aflat că Ceauşescu a fugit şi s-a declanşat Revoluţia. Astfel, cei doi sunt liberi, însă această situaţie nu le schimbă existenţa. Dan îşi publică romanul, iar Petre, avocat fiind, volumul de versuri „Poezii fără niciun fel de poezie”. Democraţia îi readuce împreună, în acelaşi spaţiu de la începutul volumului, în aceeaşi sărăcie, numai că, au aflat că acel loc este acum în posesia cuiva. Proprietarul nu e nimeni altul decât fostul securist  Săceanu, în prezent gardian. Acţiunea este ciclică, aşa cum se întâmplă şi în viaţa reală, iar timpul poate fi schimbat după voinţa oricui.
„Strada Tubului (fostă Tuburilor) nr. 13” reprezintă un triumf al umorului autohton, o gură de oxigen într-o lume înăbuşită de griji şi nevoi cotidiene. Scrisă într-o manieră hazlie, încărcată de ghiduşii pur româneşti, această carte devine prin ea însăşi o capodoperă a literaturii contemporane.
Gina Moldoveanu (Brăila)
 
 © Copyright 2009-2018, Revista ZEIT, un produs al  Editurii ZEIT    Termeni şi condiţii