ISSN 2065 - 8885 Caută in site :   Cauta

REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI ATITUDINE     ANUL 9 NR. 103 (Sept  2017)
 

ATITUDINI

IAR NOI LOCULUI NE ŢINEM…
Nu-i cu putință ca un individ, o familie, un popor sau o țară să le aibă pe toate (sănătate, bogăție, frumusețe, înțelepciune) și toate să-i meargă din plin pe drumul anevoios spre fericirea deplină (combinația de vis dintre desăvârșirea moral-spirituală și mulțumirea material-corporală). Căci, dacă așa ceva ar fi posibil, atunci ateii s-ar umfla în pene și ar striga din fundul bojocilor: Iată, răul poate fi învins de om în scurta lui viață și fericirea nu-i un ideal imposibil de atins, prin urmare, Dumnezeu, Judecata finală și binomul răsplătirea drepților-pedepsirea păcătoșilor sunt concepte numai bune pentru cei care țin morțiș să creadă în ele!...
România, de pildă, a fost dăruită de Creator cu ambele mâini în ceea ce privește rodnicia pământului, bogățiile subsolului, așezarea geografică (la gurile Dunării și la întretăierea marilor artere comerciale dinspre Est către Vest și dinspre Nord către Sud), clima, rețeaua hidrografică și blândețea reliefului (coline domoale și munți fierăstruiți prin popasuri, trecători și defilee, care din vremuri imemoriale au înlesnit legăturile traco-geților de pe cei doi versanți ai Carpaților), astfel contribuind în decursul timpului la fundamentarea românismului pe unitatea limbii (în română nu există dialecte, ci numai subdialecte!) și pe forța centripeto-spirituală a tradițiilor multimilenare.
Iată de ce, zic eu, România încă își permite să aibă un popor exasperant de resemnat, autorul unor stropi de filosofie fatalistă („Ce ți-e scris, în minte ți-e pus”, „Să nu dea Dumnezeu românului cât poate să ducă”), și să-și desemneze atari cârmuitori, care pe alte meleaguri (ex. China sau Singapore) ar fi de îndată puși la zid și împușcați.
Dar când românii nu vor mai fi dispuși să rabde, este de presupus că vor ști să se descotorosească de toate lichelele postdecembriste (nu doar prin simpla lor ejectare de la butoanele puterii, ci prin recuperarea integrală a enormului prejudiciu național provocat de alde ăștia) și, taman ca-n vremurile de mare cumpănă pentru țară, își vor descoperi conducătorii providențiali.
Până atunci (oare cât mai e până atunci?) trebuie, așa cum ne îndeamnă Eminescu, să ne ținem locului, un loc despre care tot mai mulți străini afirmă că, pe vremea tracilor, a fost axa spirituală a omenirii.
Da, căci nu numai noi avem nevoie de americani, ci și ei au nevoie de noi. Iar autostrada Gdansk-Constanța (Nord-Sud), deocamdată doar promisă de consilierii și strategii lui Donald Trump, după realizare va face dovada că vitezele de rulare pentru țările din Uniunea Europeană pot fi schimbate de americani, atunci când punctele de vedere economico-strategice ale oficialilor de la Washington și Bruxelles sunt diferite.
George Petrovai (Sighetu Marmaţiei – Maramureş)

INFATICIDUL DEMONSTREAZĂ CĂ-I TERRAGENOCIDU-N PRIMA FAZĂ!
Oamenii corect informați știu (cei mai mulți bănuiesc) că lumea este condusă din umbră de iluminați, acea mână de păpușari influenți și putrezi de bogați, care se întâlnesc anual în mare secret pentru a juca pe degete soarta omenirii. Constituiți în atotputernicul grup Bilderberg, clubul esoterico-exclusivist al unor fabuloase dinastii, precum Rothschild sau Rockefeller, ei alcătuiesc tainicul guvern planetar, care elaborează politica noii ordini mondiale și o duce la înfăptuire (fie cu ajutorul unor guverne obediente, chipurile legal alcătuite, fie peste capul celor nărăvașe și fără simțul realității constrângătoare), dar totdeauna având la dispoziție strivitoarea monstruozitate a resurselor financiare și mediatice, instrumente cu ajutorul cărora câștigă alegerile doar sculele sforarilor din culisele adevăratei puteri.
Iată două probe în acest sens:
1) Deși dinastia Rothschild n-a apărut niciodată în clasamentele  celor mai mari bogătași ai lumii, averea ei este estimată la incredibila sumă de cinci sute de mii de miliarde dolari!
2) Emmanuel Macron, un neica nimeni în marea politică, a ajuns președintele Franței cu banii și colosala forță mediatică a lui Rothschild. Cum totul se plătește, căci politica nu are în vedere filantropia și actele dezinteresate, Macron este adeptul nu doar al dezvoltării Uniunii Europene, ci și al globalizării.
Dar deși o chipă de cercetători din Europa, Asia și America de Nord a reușit ceea ce presa britanică socotește că ar fi „cea mai importantă invenție a secolului 21”, adică să producă tone de legume fără chimicale în deșertul australian (energia solară este captată și utilizată pentru desalinizarea apei de mare, iar apa rezultată este întrebuințată pentru irigații, respectiv pentru încălzirea sau  – după caz – pentru răcirea serelor), fapt care reprezintă un pas însemnat întru rezolvarea problemelor de alimentație ale oamenilor, totuși, una din apocalipticele marote ale sforarilor planetari este aceea că pământul nu poate hrăni peste șapte miliarde de guri, așa că se impune (sic!) necesitatea reducerii populației până la cel mult două miliarde! Firește, dar asta păpușarii n-o mai spun, un sfert din actuala omenire va fi mult mai lesne de spălat pe creier și de controlat cu ajutorul cipurilor înfipte în căpățâni...
Iată de ce, ne informează Alianța Familiilor din România, infanticidul finanțat (Marea Britanie va aloca un miliard de lire sterline în următorii 10 ani pentru avorturi în țările subdezvoltate) și efectiv promovat de olandezi prin „vasele morții” (nave la bordul cărora femeile doritoare de avort sunt servite ca la carte), reprezintă prima fază a terragenocidului planificat de elita hiperticăloșită a acestei lumi în evident declin moral-spiritual.
Cu toate astea, în anul 2014, medicul de culoare Kermit Gosnell, poreclit și „măcelarul din Philadelphia, este acuzat de comiterea a 258 de crime prin avorturile ilegale (!) făcute în clinica sa de groază (copii congelați sau puși în borcane) și condamnat la închisoare pe viață. Păi da, căci infanticidul, aidoma tuturor crimelor corecte (!) din punctul de vedere al globaliștilor asasini, trebuie săvârșit cu mâinile curate, astfel încât coaja umanitarismului să rămână mereu intactă.
George Petrovai (Sighetu Marmaţiei – Maramureş)

SODOMIŢI DIN TOATE ŢĂRILE, PORCIŢI-VĂ!
Să fie sodomiții (homosexualii, lesbienele, transexualii, pedofilii, zoofilii, necrofilii etc.) niște handicapați congenitali, caz în care trebuie văzuți de semeni ca oameni cu probleme de sănătate și tratați în consecință, ori ca niște produse nărăvite ale unor medii toxice pentru moralitatea individuală și colectivă? Oricare ar fi cauza, pentru toți aceștia se impune elementara regulă comportamentală a nonprozelitismului! Adică, ești liber ca, aidoma melcului, întreaga viață să-ți duci în spate cochilia deficienței tale fizice și morale. Îndeosebi atunci când ești mulțumit de tine însuți și nici vorbă să depui vreun efort întru corectarea erorii structurale pentru revenirea la normalitate. Dar fără excese de felul protestelor, marșurilor sau al exhibițiilor publice din partea organizațiilor de sodomiți, tot mai insistent-neobrăzate, asta deoarece în lumea viului totdeauna minoritatea se supune majorității, axiomă potrivit căreia orice societate normală are obligația umanitară de-a lua măsuri restrictive împotriva tendințelor expansioniste ale unei minorități eminamente imorală, măsuri care, aidoma celor îndreptate împotriva leproșilor, trebuie să aibă în vizor și varianta izolării vajnicilor promotori și luptători pentru împerecherile împotriva firii...
Acuma, sigur că se vor găsi și din aceia care vor susține sus și tare că normalitatea nu-i decât penibila găselniță a obișnuințelor și automatismelor sociale, acea convenție ridicată de discutabila pudoare cutumiară la rangul de normă comportamentală pentru toată suflarea omenească, prin care li se face cunoscut nonconformiștilor și rebelilor de către gardienii formelor juridice anchilozate (!) că nu tot ce zboară în plan moral-atitudinal poate fi digerat de stomacul majorității, o masă a cărei conștiință sau, mai bine spus, inerție n-are aproape nimic de-a face cu raționamentul și discernământul, atâta vreme cât, ne înștiințează Gustave Le Bon în Psihologia maselor (Editura Științifică, București, 1991), „mulțimea este condusă aproape în exclusivitate de către inconștient”, iar actele sale „se află mai mult sub influența măduvei spinării decât sub cea a creierului”.
Dar, deși în decursul istoriei taman astfel de rebeli laici și religioși (unii dintre ei chiar cu prețul vieții) au împins omenirea înainte pe calea progresului spiritual-științific și material-aplicativ, în cazul de față, prin legiferarea în tot mai multe țări apusene a împerecherilor împotriva firii, nu doar că se face dovadă fățișă a abjecției spre care este îndreptată omenirea prezentă și viitoare de către cinica politică globalistă, ci în acest chip se pregătește și lovitura de grație împotriva absolutei normalități a procesului de perpetuare a speciei umane, proces ce nu-i cu putință să fie înlocuit nici prin anapoda încurajare a migrației musulmane, nici prin făcătura fertilizărilor in vitro.
Cum toată tevatura cu sodomiții face parte din politica globalistă de decimarea omenirii (prin alimente cancerigene, stres, poluare și medicamente contrafăcute) până la cel mult două miliarde, nu-i de mirare că perfidul Albion, cel care mereu s-a arătat oripilat de ororile bolșevice și naziste, de curând a demarat bestialul proces prin care 800 de copii, mulți dintre ei la vârsta de zece ani, sunt „ajutați” de autorități și medici să-și schimbe sexul prin niște injecții ce opresc transformările anatomo-fiziologice specifice pubertății!
George Petrovai (Sighetu Marmaţiei – Maramureş)

ALEŞII CÂND SUNT HOŢI SADEA, ÎNTREAGA ŢARĂ-I ÎN BELEA!
Motto: Prosperitatea generală/e-un vis etern pentru popor,
când legile-s de hoți făcute/pentru ei înșiși și ai lor!
Traian Băsescu va rămâne în istoria României postdecembriste prin meciul nul făcut cu sistemul mafiot în cele două mandate prezidențiale și, îndeosebi, prin cele două memorabile  spuse: „Iarna nu-i ca vara” și „Legile sunt făcute de hoți pentru hoți”.
Treaba cu hoții stă cam așa: Vasăzică, tu, președintele României, știai că legile sunt hoțești și că fatalmente vor pune umărul la ruina țării tale, dar cu toate astea (fie din dezgustătoare prudență, fie din detestabile motive de ordin clientelar) le-ai promulgat, în acest chip devenind parte nedemn-activă din vastul și aproape indestructibilul proces de demantelare națională, pentru ca la urmă, adică după legalizarea tâlhăriei, să te speli pe mâini cu ajutorul unor ziceri de două parale.
Și iată rizibilul paradox băsescian, unul din nenumăratele paradoxuri postdecembriste: În calitate de președinte, direct sau indirect contribui la încurajarea, generalizarea și consolidarea corupției, dar în calitate de senator al unei minuscule formațiuni politice, faci mare caz pe la unele posturi de tembelizare în masă cu eforturile depuse întru asanarea deciziilor luate de cârmuirea vremelnico-netrebnică!
Păi, nea Traiane, pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu și terfelite de aleși ca alde matale, se știe foarte bine că năravurile fanariote (minciuna, necinstea, lingușeala, ipocrizia etc.) au devenit în scurt timp obișnuințe și că obișnuințele sunt ridicate de aleșii postdecembriști la rangul de legi. Așa că, ce mai tura-vura, toată pălăvrăgeala cu opoziția făcută tăvălugului pesedisto-aldist este, ca să mă exprim elegant, o desăvârșită aflare în treabă. Ceva de genul următor: Cetățenii naivi să nu spună că n-am făcut nimic în timpul mandatului, iar la viitoarea escrocherie democratică să nu ne mai dea voturile, deși cam toată lumea de la noi știe prea bine că opoziția centrală și în teritoriu n-a fost, nu este și nu va fi băgată în seamă de majoritatea conjuncturală, motiv pentru care românii rămași în țară s-au specializat în bătuta pe loc.
Da, căci penalul binom  Dragnea-Tăriceanu, dimpreună cu sculele sale centrale și teritoriale, nu numai că-i dă cu tifla opoziției și sistematic ofensează onestitatea din această țară mult încercată, dar ține cu tot dinadinsul ca, împotriva logicii elementare, să-și implementeze „la
virgulă” aberantul program de guvernare, cu pensii speciale ce depășesc lefurile neobrăzate (circa 100.000 de alde ăștia încasează lunar mai mult ca cinci milioane de amărâți, cu și fără școli înalte), cu generali, magistrați și alți favorizați ai regimului, cărora li se creează șansa să se pensioneze sub 50 de ani pentru a putea fi de îndată reangajați, astfel cumulând pensia nesimțită cu leafa necuvenită (ce mai, jaf la drumul mare!), cu pensii pentru grefieri de peste 12.000 lei și pentru chirurgi șefi de doar 1700 lei (atunci câte zeci de mii încasează un fost magistrat superior?!) și cu un mizilic de 1000 lei pentru fostul deținut politic, torționarul acestuia fiind răsplătit de statul nostru ticăloșit cu o pensie ce trece binișor de 5000 lei!
George Petrovai (Sighetu Marmaţiei – Maramureş)

TRANSPORTURILE NOASTRE TOATE PE DRUMURI PROASTE-AU FOST MUTATE…
Având calitatea de componentă definitorie a economiei, transporturile românești, dimpreună cu industria, agricultura și cercetarea, se constituie nu numai în oglinda jalnicelor politici duse de aleși în peste 27 de ani de jaf legalizat și minciună sistematică, ci și în necruțătorul bumerang ce se întoarce împotriva tuturor (de-a valma vinovați și nevinovați) prin exponențiala accidentelor de circulație și a bolilor cauzate de o poluare cu mult peste cea admisă pe alte meleaguri. De fapt, cine își mai bate capul cu atari fleacuri (sic!), când filosofia la modă este „a fi pentru a avea”, indiferent de mijloacele întrebuințate în procesul de agonisire, nicidecum „a fi pentru a ști”?!
Motiv pentru care, omenirea în general, românii în special sacrifică fără remușcări substanțialitatea moral-spirituală de dragul aparențialului, acel aparențial în legătură cu care Mântuitorul ne recomandă următoarele în Matei 6/19: „Nu strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții”!
Cu toate astea, creștinii de fațadă (politrucii, trepădușii, ciocoii), adică cei ce fac donații grase ca să li se ierte faptele slinoase, echivalează scopul vieții cu opulența porcină: conturi dubioase, case fățoase, mașini bengoase și lanțuri de aur la gâturi de taur. Așa se face că drumurile românești (oricum nepregătite pentru actualul dezmăț al civilizației, că, de, aleșii locali, județeni și centrali nu-și bat capul cu atari nimicuri) au fost luate cu asalt de atâtea mașini mari și mici, al căror număr este în continuă creștere, încât se circulă bară la bară, aerul a devenit irespirabil, vacarmul infernal și întregul mașinism o neîntreruptă tortură psihică, iar bieții pietoni, mereu cu ochii-n patru și inima cât un purice, nu mai sunt în siguranță nici pe trotuare și nici pe zebre.
La urma urmei, vor obiecta ipochimenii cu pretenții progresiste, este numai și numai vina lor, îndeosebi atuncea când unii pietoni sunt omorâți sau grav accidentați, pentru că – în ton cu absurdul acestor vremuri – nu se zbat să-și cumpere ca tot omul (mai mult sau mai puțin iresponsabil) un hârb de mașină, ci țin cu dinții la anacronica aventură a mersului pe jos!
Cauza acestei sinistre babilonii din România postdecembristă este cunoscută de toată lumea. După metodica distrugere a transporturilor pe apă (România antedecembristă se situa pe locuri fruntașe în lume la capacitatea flotei sale maritime și fluviale, cel mai rentabil transport de mărfuri) și după restrângerea celui feroviar (de călători și mărfuri) până la batjocură, întregul transport românesc a ajuns pe niște drumuri de râsul curcilor. Da, căci catastrofala situație de-acuma este atât consecința antinaționalelor politici postdecembriste (elaborate și puse în practică de așa-zișii cârmuitori), cât și al proverbialului obicei de ungere a osiilor corupt-scârțâitoare de către necușerii transportatori rutieri.
Iar acuma, când practic este imposibil ca lucrările de modernizare să țină pasul cu agresivitatea la care ne sunt supuse toate drumurile și când nici măcar mult așteptatele autostrăzi  nu vor fi în stare să elimine respectiva carență de fond, iată-ne obligați să suportăm consecințele acestui genocid inconștient sau poate că deliberat. Noroc că oficialii europeni se opun unei atari ticăloșii cu bătaie lungă, care urmărește ca pe viitor să diminueze capacitatea transportului feroviar, și așa anemic, cu încă 40%. Normele europene (de data asta cu adevărat benefice pentru românii de azi și de mâine) impun ca transportul pe distanțe mai mari de 300 km să fie făcut pe căi ferate. Vasăzică, o modalitate prin care și pe la noi, precum pe la case mult mai mari, transporturile feroviare vor deveni nu doar extrem de rentabile, ci și nepoluante (majoritatea locomotivelor sunt electrice). Vorba ceea: Dacă-i musai, cu plăcere..
George Petrovai (Sighetu Marmaţiei – Maramureş)
 
 
 © Copyright 2009-2017, Revista ZEIT, un produs al  Editurii ZEIT    Termeni şi condiţii