ISSN 2065 - 8885 Caută in site :   Cauta

REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI ATITUDINE     ANUL 9 NR. 101 (Iul  2017)
 

REPERE...

YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM
Înainte de-a intra în subiectul propriu-zis despre proza japonezului Yasunari Kawabata, laureat al Premiului Nobel pentru literatură pe anul 1968, se cuvine să pregătesc terenul, adică să spun câteva cuvinte despre clasicism şi clasic.
După cum se ştie, clasicismul european este un curent postrenascentist, ai cărui reprezentanţi urmează linia inaugurată de Petrarca în ceea ce priveşte atenţia acordată scriitorilor antici. Iată de ce pentru autorii clasici natura este doar un element decorativ, căci sursele lor predilecte de inspiraţie se cheamă antichităţile greacă şi latină. În plus, arta clasică se conformează unor norme estetice prestabilite, aşa ca norma celor trei unităţi (de timp, loc şi acţiune), potrivit căreia acţiunea trebuie să fie unitară, să se desfăşoare în acelaşi loc şi pe durata unei singure zile.
Acest curent se confundă practic cu clasicismul francez, şi asta deoarece Franţa a fost ţara care a oferit climatul cel mai favorabil pentru dezvoltarea clasicismului european. Clasicismul este un curent eminamente intelectualist, deoarece tipul uman clasic se caracterizează prin predominarea generalului asupra particularului şi prin supremaţia raţiunii asupra pasiunilor, fapt care conferă personajelor mult voluntarism.
Teatrul a fost genul literar prin excelenţă cultivat de scriitorii francezi din secolul al XVII-lea: Pe de o parte tragedia clasică, reprezentată cu strălucire de poeţii Pierre Corneille şi Jean Racine, pe de altă parte comedia clasică, specie care dobândeşte un atare prestigiu prin geniul lui Molière, încât putem afirma că prin arta comicului el se apropie de contemporaneitate, în timp ce tragedia se îndreaptă spre trecut.
Însă clasicismul european este departe de-a întruchipa clasicismul din totdeauna şi de pretutindeni. Nu voi insista asupra perioadei clasice a culturii antice greceşti (sec. V-IV î.e.n.), nici asupra epocii de aur a culturii latine – epoca principatului lui Augustus (43 î.e.n.-14 e.n.), dar, în ton cu linia prezentului eseu, voi zăbovi niţel asupra clasicismului chinez şi japonez,  perioade aflate la mare distanţă în timp şi spaţiu de cel european:
1) Perioada dinastiei Tang (618-907), perioada de apogeu a civilizaţiei chineze, în care poeţii Li Bai şi Du Fu s-au afirmat ca două piscuri ale poeziei clasice chineze;
2) Perioada Heian (795-1185) sau perioada clasică a culturii şi artei japoneze.
Conceptul clasic nu este nici el mai simplu şi mai uşor de mânuit. Întrebuinţându-l pentru caracterizarea globală a vieţii spirituale, în opinia lui Nae Ionescu avem de-a face cu producţiile clasice atunci când forma este în echilibru cu fondul.
Notă: Când forma prevalează asupra fondului, ne spune gânditorul român, se afirmă barocul, iar când fondul prevalează asupra formei, de aceasta stă să plesnească, se impune romantismul.
Dar una este periodizarea mai mult sau mai puţin artificială, şi cu totul altceva realitatea culturală a fiecărui popor în parte. Căci dacă istoricii şi criticii literari atribuie periodizării globale, în principal celei europene, o conotaţie prioritar cantitativă (îi ajută la o mai lesne încadrare a materialului pe care-l manevrează), nu acelaşi lucru se întâmplă în culturile naţionale, unde periodizarea urmăreşte în primul rând dimensiunea calitativă şi abia pe urmă pe cea cantitativă.
Iată motivul pentru care în fiecare cultură naţională se distinge o perioadă clasică sau de maximă înflorire artistică, specifică ariei de circulaţie a limbii respective. Iar această perioadă se raportează la clasicismul francez din secolul al XVII-lea în virtutea regulei de aur, potrivit căreia valorile culturale din totdeauna şi de pretutindeni fac parte din zestrea cea mai preţioasă a omenirii şi că izvoditorii acestor valori trebuie cinstiţi pe măsura faptelor lor. În schimb toţi producătorii de frumos din fiecare cultură naţională, privesc la perioada clasicismului lor atât ca la un etalon al echilibrului şi armoniei, cât şi ca la un adevărat far călăuzitor, care – indiferent de mijloacele utilizate – îi ajută să urce înspre culmile creaţiei umane.
În conformitate cu acest principiu, clasicismul românesc se cheamă Eminescu, Creangă şi Caragiale, iar puţin mai târziu Brâncuşi şi Enescu, clasicismul rusesc îmbrăţişează întregul secol al XIX-lea (Puşkin, Lermontov, Gogol, Turgheniev, Goncearov, Dostoievski, Lev Tolstoi, Anton Cehov, respectiv Piotr Ilici Ceaikovski), clasicismul italian înseamnă cu siguranţă superba triadă Dante-Petrarca-Boccaccio, cel spaniol vizează secolul de aur al ibericilor (Cervantes, Lope de Vega, Calderon), cel englez nu poate fi conceput înafara tripletei de aur a teatrului elisabetan (Cristopher Marlowe, William Shakespeare, Ben Jonson), iar clasicismul german face corp comun în primul rând cu titanismul lui Goethe şi Schiller.
Până şi clasicismul francez suferă corecţii atunci când uriaşa cultură a Hexagonului este privită din această perspectivă. Căci or fi Corneille, Racine şi Molière clasici prin definiţie, dar la fel de clasici (de data asta prin vocaţie), ba poate chiar mai mult sunt Voltaire, Balzac, Stendhal, Flaubert, Maupassant, Zola şi Anatole France.
*
După cum spuneam mai sus, perioada Heian, când capitala este mutată de la Nara la Heiankyo (Kyoto de azi), poate fi socotită pe drept cuvânt perioada clasică a culturii şi artei japoneze, ba după opinia autorizată a Stancăi Cionca, excelenta traducătoare şi comentatoare a unora dintre cărţile la care se va face referire în continuare, ea este chiar “perioada de aur a istoriei japoneze”! În continuare, Stanca Cionca ne spune şi de ce: “Este o epocă de înflorire a unei literaturi de mare rafinament, în care prospeţimea şi spontaneitatea senzaţiilor întâlneşte un clasic simţ al echilibrului şi o eleganţă căutată a expresiei”.
De precizat că sub influenţa culturii şi civilizaţiei chineze, care devenise covârşitoare încă din secolul al VII-lea, Japonia – ne înştiinţează Stanca Cionca în Prefaţa la cartea Însemnări de căpătâi a curtezanei Sei Şōnagon – “împrumutase într-un proces abrupt întreaga structură politică şi administrativă a statului chinez, copiind sistematic formele unei civilizaţii superioare şi mult mai vechi decât a sa, de la organizarea curţii până la universitatea imperială, de la proprietatea asupra pământului până la calendar, arhitectură, sistem poştal şi articole vestimentare”.
Fireşte, de la acest atotcuprinzător proces de imitaţie nu se putea sustrage Heiankyo (capitala liniştii şi păcii), care a fost construit începând cu sfârşitul secolului al VIII-lea şi în final s-a vădit a fi “o copie de dimensiuni reduse a Ciangan-ului, oraşul de scaun al Chinei în epoca Tang” (S. Cionca).
Iar la curtea imperială, dincolo de luptele din interiorul clanului Fugiwara, Sei Şōnagon (“sfetnic mic”) în calitate de doamnă de onoare a împărătesei Sadako, ne înlesneşte pătrunderea în intimitatea aristocraţiei strânsă în jurul unui împărat-copil: un împărat care se joacă cu mâţa şi o nobilime parazitară, care dacă nu dovedeşte nici o tragere de inimă la abordarea şi rezolvarea problemelor de stat, în schimb se arată foarte pasionată de joc, conversaţii galante, poezie şi arte precum muzica (autoarea, la auzul muzicii în palat, este în stare să sară din aşternut chiar şi la miezul nopţii) şi dansul (la curte se dansa după moda chinezească şi coreeană).
Dar preocupările de căpetenie ale acestei societăţi se îndreaptă spre îmbrăcăminte şi, mai cu seamă, spre literatură. Textul Însemnărilor de căpătâi acordă mult spaţiu descrierilor vestimentare, întrucât în acel veac în care gustul ales devenise supremul criteriu de valoare, combinaţia culorilor avea o atare importanţă, încât cea mai mică greşeală în potrivirea cămăşilor şi rochiilor (aşezate una peste alta precum foile de varză), putea pune în grav pericol reputaţia unei doamne.
Remarcabilă este atenţia acordată poeziei şi povestirilor de către această societate. Poezia era practicată de toată lumea, încât nu numai că ea devenise o etapă obligatorie în orice intrigă amoroasă, dar devenise totodată un adevărat vehicul al comunicării de la un palat la altul.
Nivelul literar atins de povestiri (monogatari) în secolul al X-lea se explică pe de o parte prin influenţa exercitată de nuvelistica epocii Tang, pe de altă parte prin introducerea scrierii kana (silabică). Iar proza vremii a ajuns să fie predominant feminină prin curtezanele Murasaki Shikibu, Sei Şōnagon şi Izumi Shikibu, tocmai datorită scrierii kana, scriere folosită mai ales de femei, deoarece bărbaţii continuau să scrie chinezeşte, aceasta fiind limba utilizată în actele oficiale.
Stanca Cionca ne mai spune şi cărui fapt se datorează importanţa pe care Însemnările de căpătâi o deţin în literatura japoneză: “Până astăzi numele autoarei e pomenit alături de al doamnei Murasaki, creatoarea capodoperei necontestate a prozei clasice, Genji, iar textul Însemnărilor, model de stil şi de limbă curată, aproape lipsită de sinisme, este locul clasic al multor imagini poetice încorporate de-a lungul secolelor în tradiţie, canonizate de tehnica haiku-urilor, rămase vii până în ziua de astăzi”.
Cu toate că urmează secţia de limbă şi literatură engleză atât la colegiu (perioada 1917-1920), cât şi la facultate (1920-1924) şi cu toate că în perioada sa modernistă de pe la începutul anilor ’30 (în calitatea de reprezentant al mişcării noului senzualism) a permis pătrunderea în proza sa a tehnicilor moderne (cubism, futurism, expresionism, dadaism, impresionism propriu esteticii haiku-urilor), precum şi a influenţelor occidentale (s-a simţit puternic atras de Dostoievski şi a publicat traduceri din Cehov şi Galsworthy), totuşi – parcă pentru a confirma zicala: Sângele apă nu se face – Yasunari Kawabata rămâne un scriitor tipic japonez.
Ceea ce înseamnă că proza sa (o proză de lungimi diferite, greu de asimilat cu schiţa, nuvela sau romanul) urmează coordonatele fundamentale ale prozei japoneze, stabilite în urmă cu mai bine de un mileniu în Jurnalul curtezanei Izumi Shikibu, în Povestirile despre Genji ale doamnei Murasaki Shikibu şi în Însemnările de căpătâi ale lui Sei Şōnagon. După părerea Stancăi Cionca, scrierile lui Yasunari Kawabata rulează pe două coordonate majore ale prozei clasice: “sentimentul acut al naturii” şi “afirmarea senină a vieţii, dublată discret de recunoaşterea perisabilităţii tuturor lucrurilor, de familiaritatea uimitoare cu moartea”.
Dacă sentimentul plenar al naturii îl însoţeşte pe bătrânul Eguchi, personajul principal din Frumoasele adormite, atât în amintire şi în vis (aflat în luna de miere, el “găsise o floare ca o dalie roşie care înflorise mare în faţa casei”, iar la Kyoto admirase “cameliile în plină floare”), cât şi în stare de trezie (întins în pat lângă trupurile fetelor adormite, Eguchi aude zgomotul valurilor din apropiere ca venind de departe), în romanul Vuietul muntelui natura este o însoţitoare permanentă, cel puţin pentru bătrânul Ogata Shingo, prin florile de cireş (“Shingo contempla cireşii înfloriţi din grădină”), prin crinii negri pe care Kikuko, nora lui Shingo, îi aranjează în vază, prin copacul din vechiul parc imperial “spre care Shingo se simţi atras”, prin murmurul valurilor şi conturul arborilor care “desenau în aer mici munţi” în nopţile cu lună plină, dar mai ales prin vuietul micului munte, de fapt “o colină ce pornea din curtea casei”.
În Autobiografie literară, Kawabata prezintă viaţa ca “un vânt şi un curent al apei pe care plutim”. În consecinţă, completează Stanca Cionca, “evenimentele se succed molcom în povestirile sale, se aneantizează într-o pasivitate atotcuprinzătoare, refuzând să se constituie în conflicte”.
De altminteri, întrucât în toate scrierile lui Kawabata lipseşte elementul surpriză pentru cititor, căci povestirile lui se derulează liniar, se poate vorbi de incapacitatea specific japoneză “de a construi o proză pe un nucleu de acţiune” (S. Cionca).
Dar chiar dacă scrierile lui Kawabata se caracterizează printr-un spaţiu epic aproape gol (acţiunea redusă la cîteva date ia chipul non-acţiunii!), fapt care deplasează centrul de greutate înspre detaliu, lipsa lor de forţă epică nu exclude viaţa intensă, astfel că în Ţara zăpezilor, de pildă, viaţa este o trăire fără finalitate, cu momente închise în ele însele, care au capacitatea de iradiere proprie haiku-urilor.
De altfel haiku-ul, această formă fixă de poezie formată din 17 silabe dispuse în trei versuri (5-7-5), este mereu prezent în proza lui Kawabata, îndeosebi în tulburătorul poem Frumoasele adormite, unde succesiunea rapidă a propoziţiilor conferă textului cadenţa specifică versurilor japoneze, lipsite de ritm şi rimă: “Fata dormea cu spatele la el. Nu sforăia, dar avea o răsuflare de somn adânc. Părea că are un corp bine făcut”...
De precizat că două din instrumentele utilizate cu multă măiestrie de scriitorul nostru – simbolistica insistentă a lucrurilor şi fragilitatea – sunt de fapt derivate din haiku-uri.
Astfel, pentru Kikuji, personajul principal din Stol de păsări albe (Sembazuru), lumea obiectelor se transformă într-un univers de simboluri şi semne, care îl ajută să cunoască trecutul tatălui său, un trecut încărcat de incitanta sa iubire pentru doamna Ōta. O mare încărcătură de simboluri, taine şi amintiri înceţoşate revine perechii de ceşti Ryonyû – una neagră, cealaltă roşie. Privindu-le, lui Kikuji i se pare că ele întruchipează sufletele celor doi îndrăgostiţi: ceaşca neagră sufletul tatălui său, cea roşie sufletul doamnei Ōta.
Fragilitatea este însuşirea cu care de regulă Kawabata îşi înzestrează personajele feminine. Dar nu fragilitatea singură, ci asociată fie cu tandreţea, aşa ca în cazul doamnei Ōta, unul din cele mai reuşite personaje feminine ale scriitorului, fie asociată cu nevinovăţia şi o nemărginită capacitate de îndurare, amestec din care în Vuietul muntelui se conturează modesta şi preasupusa Kikuko, cea care aduce cu sine o adiere de poezie şi prospeţime în acest roman al totalei nerealizări. Având parfumul şi strălucirea zâmbitoare a unei flori, iată motivul pentru care sensibilul Shingo îşi iubeşte nora mai mult decât propria fiică, şi nici prin cap nu-i trece măcar s-o dojenească pentru avortul provocat, atâta timp cât îl consideră pe fiul său Suichi “o fiinţă nemernică”, totalmente corupt (umblă beat şi are metresă) după războiul din care de-abia scăpase cu viaţă.
Dragostea şi moartea sunt cele două teme predilecte ale lui Yasunari Kawabata, de unde sporul de intensitate al trăirii imediate din opera sa, transmis de sentimentul permanent şi inexorabil al morţii. Dar nici urmă de nelinişte sau teamă occidentală în faţa morţii! Dimpotrivă, în spirit autentic japonez, Kawabata drapează moartea într-o aură poetică. Asta şi datorită faptului că încă din fragedă copilărie, moartea îi devenise cutremurător de familiară: mai întâi îi mor ambii părinţi, apoi bunicul şi sora, aşa încât la vârsta de 16 ani rămâne complet singur.
În aceste condiţii, nu-i de mirare că înainte de-a cunoaşte dragostea el a făcut cunoştinţă cu resemnarea budistă, stare mental-spirituală care cu siguranţă l-a ajutat să treacă peste toate încercările vieţii, să cunoască gloria literară şi să atingă vârsta de 73 de ani, vârstă la care (era anul 1972) se sinucide într-o vilă de lângă Tokio.
La vârsta de 19 ani, într-o călătorie întreprinsă la Izu împreună cu o trupă de muzicanţi itineranţi, Yasunari Kawabata simte primii fiori ai dragostei pentru o dansatoare de numai 14 ani, experienţă erotică înfăţişată în povestirea Dansatoarea din Izu.
Dragostea şi moartea sunt prezente şi în Sembazuru. După moartea domnului Mitami, doamna Ōta îşi prelungeşte dragostea în legătura inclusiv trupească cu Kikuji, fiul defunctului, apoi – cuprinsă de remuşcări, ori poate din teamă pentru iubirea pe care nu şi-o poate înăbuşi – ea se sinucide. Dragostea doamnei Ōta pentru tată şi fiu aminteşte de tragica pasiune a poetei şi curtezanei Izumi Shikibu pentru prinţul Tametaka, iar după moartea prinţului (înfruntând toate bârfele şi acuzele) pentru fratele mai mic al acestuia.
Dar apogeul artistic în tratarea celor două subiecte este atins de Kawabata în Frumoasele adormite, carte târzie (apărută în anul 1961), care prin aroma de fantastic degajată prin toţi porii ei, ne duce de îndată cu gândul la cunoscuta nuvelă La ţigănci a compatriotului nostru Mircea Eliade.
Pentru bătrânii care vizitează această pensiune, mai bine zis această casă bizară, frumoasele adormite întruchipează pretexte pentru visări şi reîntoarceri în vechi amintiri. Astfel, bătrânul Eguchi în cele cinci nopţi petrecute în pat, la început cu o singură fată, apoi cu două, are la îndemână cadrul adecvat ca să-şi revadă prima lui dragoste – acea fată cu care admirase din tren curcubeele. Dar fata cu curcubee este moartă de zece ani, el însuşi ajuns aproape septuagenar se gândeşte ba la moarte, ba la sinucidere, mai ales când în dimineaţa de după ultima noapte petrecută la pensiune, el descoperă că una din cele două frumoase murise în somn, moarte care vine după aceea a unui bătrân client.
George Petrovai (Sighetu Marmaţiei – Maramureş)
Bibliografie
1. Kawabata, Yasunari – Sembazuru - Vuietul muntelui, Editura Minerva, Bucureşti, 1973
2. Kawabata, Yasunari – Frumoasele adormite, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009
3. Şōnagon, Sei – Însemnări de căpătâi, Editura Univers, Bucureşti, 1977

ION PACHIA-TATOMIRESCU LA SCHIMBAREA PREFIXULUI 60 CU PREFIXOIDUL 70
– critic literar, editor, eseist, etnolog, filolog, folclorist, istoric literar (ori istoric al civilizaţiilor, al religiilor, al Pelasgo-Daciei, al limbii valahe), lingvist, poet, profesor, prozator, publicist, teoretician literar, traducător –
Numele: Pachia.
Prenumele: Ion.
Părinţii: mama, Elena Pachia (n. Florea); tatăl: Dumitru Pachia, tâmplar.
Data şi locul naşterii: Ion Pachiase naşte la 16 februarie 1947, în localitatea Tatomireşti, judeţul Dolj.
Pseudonime. Ion Pachia, încă de la debutul său liric din revista craioveană de cultură, Ramuri, numărul apărut la 15 septembrie 1966 (ce conţinea şi suplimentul se poezie şi proză, Povestea Vorbii, redactat de Miron Radu Paraschivescu), semnează Ion Pachia-Tatomirescu
(pseudonimul Tatomirescu, „alipit“ numelui de familie, provine din tema Tatomir-, de la toponimul desemnând localitatea-i natală, Tatomireşti, + onomasticul sufix pelasgo[>valaho]-dac, -escu).
Din credinţa-i jurnalistică „străveche“, potrivit căreia numele unui autor trebuie să fie întâlnit doar „o dată şi bine“ în pagina / paginile unui număr de ziar / revistă (credinţă însuşită de la „maeştrii“ săi: Al. Firescu, Miron Radu Paraschivescu, Vl. Streinu ş. a.), Ion Pachia-Tatomirescu a mai semnat şi încă mai semnează cu o mulţime de pseudonime, dintre care „divulgăm“ doar optsprezece (la care a fost nevoit să recurgă, îndeosebi, în Anuarul de martie, în calitatea-i de redactor-şef): prof. Aethicus („profeticus“), Ana Arnika, Brânduşa Bradu, Dacian Bradua, M. Brădilă, D. Breianu, Ioan Dacian Breiescu, Marin Breiu, Decebal Bucurescu, Oană Cârssia, Daciana Donăresianu, Brânduşa Ghionescu, Mugur Masicua, Marin Masicua-Măceş, Mugur Murgescu, Sarmis Pordu, Marin Urechiochilescu (< Urechi- „urechi“ + -ochil- „Ochilă“ + -escu), Ioan Viespan.
Studii universitare şi postuniversitare: Ion Pachia este licenţiat – în anul 1971 – al Facultăţii de Filologie de la Universitatea din Timişoara (sau Universitatea de Stat / Vest din Timişoara, potrivit sintagmelor sub care-i cunoscută prodigioasa instituţie după Revoluţia Valahă Anticomunistă din Decembrie 1989); însă devenind doctorand al Facultăţii de Litere şi Arte de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, la 4 noiembrie 2003, în urma susţinerii tezei Generaţia resurecţiei poetice din 1965 – 1970, lui Ion Pachia i se acordă titlul şi Diploma de Doctor în Filologie (membrii Comisiei de Doctorat: prof. univ. dr. Pamfil Matei, preşedinte – decanul Facultăţii de Litere şi Arte de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, prof. univ. dr. Mircea Tomuş, conducător ştiinţific – Facultatea de Litere şi Arte, prof. univ. dr. Liviu Leonte – referent oficial de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, prof. univ. dr. Mircea Braga – referent oficial de la Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia, prof. univ. dr. / cercet. şt. pr. I. dr. Crişu Dascălu – referent oficial de la Universitatea
Tibiscus din Timişoara / Academia Română – Institutul de Cercetări Socio-Umane Titu Maiorescu al Academiei Române, Filiala Timişoara).
Activitate / funcţii. Ion Pachia a funcţionat ca profesor de limba şi literatura valahă / dacoromână (la şcolile generale / gimnaziale doljene din localităţile: Fratoştiţa, Tatomireşti, Brădeşti şi Răcarii de Sus, apoi, la Liceul Industrial Nr. 1, din Filiaşi-Dolj, între anii 1974 – 1982, la Liceul Industrial Nr. 10 / Auto, din Timişoara, 1983 – 1986; la Liceul Industrial C. F. R., din Timişoara, 1987 – 1989, şi la Colegiul Naţional Bănăţean, din Timişoara, de la 1 septembrie 1990 şi până la 30 iunie 2011, când iese la pensie); în cele aproape cinci decenii de activitate în învăţământ, profesorul Ion Pachia a fost dublat – în chipul cel mai fericit – de poet, sau de cercetătorul ştiinţific.
În paralel cu bogata-i activitate desfăşurată în învăţământ, Ion Pachia-Tatomirescu a făurit şi impresionantă operă de critic literar, de editor, de eseist, de etnolog, de filolog, de folclorist, de istoric literar (ori al civilizaţiilor, al religiilor, al Pelasgo-Daciei, al limbii pelasge > valahe), de lexicolog, de lingvist, de poet, de prozator, de publicist, de teoretician literar, de traducător etc.
În calitate de scriitor „activ şi permanent-revoluţionar-paradoxist“ – poet, prozator, critic, istoric şi teoretician literar –, Ion Pachia-Tatomirescu se remarcă din anul 1966 şi până în prezent (este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1980).
Are şi o remarcabilă activitate de „redactor“, ori de „membru al consiliilor redacţionale“, la diferite reviste de cultură din România şi din străinătate:Dreptul la timp (Timişoara, 1990); Destine literare (unde-i „membru asociat al Colectivului Redacţional“ al acestei reviste de cultură, editată de ACSR / Asociaţia Canadiană a Scriitorilor Români, Montréal / Canada, 2010 – 2012; ISSN 1916 – 0623); Lamura (Craiova, 2006 – 2017; ISSN 1583 – 1981); Noul Literator (unde-i „membru al Consiliului Redacţional“, 2010 – 2017; ISSN 2069 – 3397),  Orient latin (Timişoara, 2005 – 2008; ISSN 1453 – 1488), Rostirea românească (Timişoara, 2004 – 2006; ISSN 1224 – 0478); Banchetul (Petroşani, 2016 – 2017); e membru în Consiliul de Redacţie al revistei Lumina (Pančevo-Serbia, 2006 – 2012; ISSN 0350–4174).
A fost redactor-şef adjunct la revista online, Regatul Cuvântului (Craiova, noiembrie, 2011 – noiembrie 2012; ISSN 2247 – 9716).
A fost „director-fondator“ / redactor-şef al periodicelor Caietele Dacoromâniei (Timişoara, 1996 – 2000; ISSN 1224 – 2969) şi Anuarul de martie (Timişoara, 2006 – 2011; ISSN 1842 – 0974).
Din anul 1995 şi până la sfârşitul anului 2012, Ion Pachia-Tatomirescu a fost directorul Editurii Aethicus din Timişoara.
Apartenenţă la organizaţii profesionale, societăţi de profil. Ion Pachia-Tatomirescu este membru activ al Uniunii Scriitorilor din România (din anul 1980), al Societăţii Române de Haiku (şi unul dintre fondatori; 1990 – 2002), al Asociaţiei Istoricilor Bănăţeni (din 1992), membru al Academiei Dacoromâne din Bucureşti (şi unul dintre fondatori, din 1996, academie din care demisionează în 21 decembrie 2010), al Société des Poètes et Artistes de France (din 1999), al Academiei des Stiinţe, Literatură şi Arte din Oradea (2004 – 2009), alSociété Mondiale des Poètes / World Poets Society (din 2007) etc.
Este membru de onoare al Societăţii Culturale / Literare „Tristan Tzara“ din Moineşti-România (din anul 2005).
Debutul în publicistică / jurnalistică. Dacă i se mai citaseră / publicaseră câteva versuri moderne la „poşta redacţiei“, fie de la Radio Moscova, prin prier / florar, 1961 (nişte stihuri „de gimnaziast“, evident, inspirate de zborul în spaţiul cosmic al lui Iuri Gagarin, din 12 aprilie 1961), fie de la revistele bucureştene, Gazeta literară („metamorfozată“, din 3 brumărel 1968, în România literară) şi Luceafărul, de prin anii 1964 şi 1965 (tot nişte stihuri, dar „de licean-inovator de forme fixe de poezie“, graţie marilor poeţi, Geo Dumitrescu şi Mihu Dragomir), ori de la craioveanul cotidian al regiunii Oltenia, Înainte (din ianuarie 1966, graţie distinsului om de cultură, jurnalistul craiovean, Alexandru Firescu), prima revistă de cultură / literatură, în care îşi face veritabilu-i debut Ion Pachia-Tatomirescu(publicând prima ars poetica paradoxistă a holopoemului şi şapte poeme – Cocostârci aurii, Stiletul, Antiromanţă de iarnă, Dialectică, bucurându-se – ca şi ars poetica holopoemului – de comentariul lui Miron Radu Paraschivescu, pe întreaga pagină a 14-a, a suplimentului literar rămurist, Povestea vorbii, la care s-au adăugat încă trei, Învăţăturile lui Neagoe..., Poem din primăvară şi Declaraţie, în cadrul rubricii de Cenaclu, de la pagina 21 a revistei – în spiritul resurecţional al respectivelor anotimpuri), este Ramuri (Craiova), nr. 10 (27), din 15 septembrie 1966.
Ars poetica holopoemului poartă un titlu latinesc, Peristylium (desemnând un „ansamblu arhitectonic din şiruri de coloane / stâlpi“ şi marcând un templu, ca la Sarmisegetusa, capitala Daciei, ori o grădină interioară, un teritoriu – în cazul artei holopoemului de debut a lui I. P.-T., un teritoriu liric, inconfundabil, extins / cuprinzând, graţie holopoemului, Sacrul Întreg Cosmic, sintagmă prin care se înţelege Dumnezeul Zalmoxianismului, din care poetul, ca orice „nemuritor“ pelasgo-  > valaho-dac, e parte – fapt remarcat, de altfel, peste câteva luni, la rubrica Distinguo, în Luceafărul, nr. 11 [255], din 18 martie 1967, şi de marele critic literar, Vl. Streinu, determinându-l a sublinia că tânărul poet, I. P.-T., este «...un pui de Dac...»).
Dacă pentru poetul, pentru teoreticianul artei poetice paradoxist-holonistice, Peristylium, debutul are loc în 15 septembrie 1966, atunci, pentru istoricul / istoriograful literar, publicarea primului articol / studiu (fragment) – adică „debutul istoricului literar“ – are loc în ziarul Înainte (Craiova), anul XXV, nr. 7310, din 1 septembrie 1968 (p. 3), cu Eminescu la Floreşti (fişe din momentul biobibliografic eminescian, „Câmpul Cerbului“), şi „debutul criticului literar“ se petrece în 26 decembrie 1969, când i se tipăreşte prima recenzie, Clamor (la volumul de versuri, purtând titlul omonim, Clamor, de Ion Potopin, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1969), tot în ziarul craiovean, Înainte, nr. 7720, 26 decembrie 1969 (p. 2).
De la primele-i poeme publicate în ziare / reviste, se lămureşte faptul că Ion Pachia-Tatomirescu „conjugă“ întru catharsis «marile probleme filosofice ale existenţei», eul liric fiindu-i «prezent în tot locul, ca un martor ocular şi senzorial la condensarea înaltelor miracole din seva pământului» (Al. Firescu, Înainte, Craiova, nr. 6.560, 2 aprilie, 1966, p. 3), ecritura sa înnobilându-se în zodia «unei muzici, a unui ecou inefabil, care este pecetea poeziei», pecete inconfundabilă, dinspre o primă ars poetica a paradoxismului, Peristylium, dinspre o limpede şi foarte profundă „definiţie“ a holopoemului, certificate chiar din toamna anului 1966, de Miron Radu Paraschivescu (în suplimentul de poezie şi proză, Povestea vorbii, nr. 7, al revistei de cultură, Ramuri, anul al III-lea, nr.10 / 27, 15 septembrie 1966, p. 14).
Publicaţiile – ziarele, revistele, „pe suport de hârtie“ şi online, din România şi din străinătate  – la care a colaborat / colaborează Ion Pachia-Tatomirescu sunt numeroase (facilitându-i publicarea – între 15 septembrie 1966 şi 16 februarie 2017 – a peste 2147 de articole, recenzii / cronici literare, studii, prefeţe etc. – din anul debutului său, 1966, şi până în anul celui de-al 70-lea ocol al său în jurul Soarelui, 2017): Agero (revistă online, Stuttgart / Germania, 2006 – 2012; ISSN 2069-3397), Albina românească (Bucureşti, 2009 – 2012; ISSN 1583-2546), Al cincilea anotimp (Oradea, 2001, 2002; ISSN 1222-2348), Amfiteatru (Bucureşti, 1968), Annales de l’Academie des Lettres et des Arts du Perigord (Revue Littéraire et Artistique, Bordeaux / Franţa, 1991), Anotimpuri literare (Timişoara, 1994 – 2005), Anuarul de martie (Timişoara, 2006 – 2011; ISSN 1842-0974), Arcaşul (Cernăuţi / Ukraina, 2008; ISSN 1844-0975), Art et Poésie (Pagny sur Meuse / Franţa, 2002; ISSN 0518-7648), Aurora (Bucureşti – „buletinul ilustrat bilunar al Ambasadei Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în Republica Socia-listă România), Banatul (Timişoara, 1994), Banat (Lugoj, 2005; ISSN 1584-3890), Banchetul (Petroşani, 2016 şi în prezent, ISSN / ISSN-L 2501-1332), Caietele Dacoromâniei (Timişoara, 1996 – 2001; ISSN 1224-2969), Caietele / Les Cahiers / Notebooks Tristan Tzara“(Moineşti, 2005 – 2012; ISSN 1584-8825), Cafeneaua literară (Piteşti, 2006 – 2009; ISSN 1583-5847), Cetatea culturală (Cluj-Napoca, 2007, 2008; ISSN 1842-4791), Citadela (Satu-Mare, 2010; ISSN 1842-8800), Clarin (Bilbao / Spania, 2009; ISSN 1135-464X), Clio (revistă a Asociaţiei Istoricilor Bănăţeni, Timişoara, 1992 – 1994), Comterra (Bucureşti, 1999 – 2001; ISSN 1454-1325), Constelaţii diamantine (revistă online, Craiova, 2009 – 2012; ISSN 2069-0657), Contemporanul (Bucureşti, 1968, 1969), Contraatac (Adjud, 2012, ISSN 1841-4907), Contrapunct (Bucureşti, revistă a Uniunii Scriitorilor, 1991), Convergenţe Româneşti / Romanian Convergences (Londra, 1985 1987), Cugetul (Craiova, 2012 – 2017; ISSN 1844-329X), Dacia magazin (New York / Statele Unite ale Americii – Orăştioara de Sus / Hunedoara, Dacia / România, 2005 – 2008), Dacoromânia (Bucureşti, 1998 – 2001; ISSN 1224-1350), Destine literare (revistă „pe suport de hârtie“ şi online, Montreal / Canada, 2010 – 2012; ISSN 1916-0623), Dreptul la timp (Timişoara, 1990), Familia (Oradea, 1971; 2005 – 2008; ISSN 1220-3149), Francisletras (Goiânia / Brazilia, 2007), Haiku (Bucureşti, revistă de interferenţe culturale româno-japoneze, 1990 1999; ISSN 1221-3160), Heliopolis (Timişoara, 1996; ISSN 1224-6557), Inédit (La Hulpe / Belgia – revue mensuelle du Groupe de Reflexion et d’Information Littéraires, 1997 2011), Înainte (Craiova, 1966 1969; este cotidianul regiunii Oltenia, apoi al judeţului Dolj, evident, după reîmpărţirea administrativ-teritorială a României, din 1968), Înainte (Bucureşti, 1974; această gazetă de educaţie ostăşească organizează un concurs de creaţie literară al armatei naţionale, în anul 1973, pe când autorul efectuează stagiul militar într-o şcoală de ofiţeri-rezervă, juriul din capitala României acordându-i Premiul special pentru poemul Eroica, publicat de gazetă în nr. 1 / 1353, ianuarie 1974, p. 2), Jalons (Paris / Franţa, 2001 – 2009; ISSN 0184-8100), Jornal O Capital («Jornal de resistência ao ordinário», Aracaju / Brazilia, 2010), Jurnalul de Timiş (Timişoara, 1993 1994), Knijevni jivot / Kњижевни живот  (Timişoara, 2006), Lamura (Craiova, 2005 – 2016; ISSN 1583-1981), Limba română (Chişinău / Republica Moldova, 2009; ISSN 0235-9111), Limbă şi literatură (Bucureşti, trimestrial al Societăţii de Ştiinţe Filologice din România, 1981), Luceafărul (Bucureşti, 1968 1969; 1981 1989; 2005 – 2007; ISSN 1220-627X), Lumina (Pančevo / Serbia, 1995 2017; YU ISSN 0350-4174), Lumină Lină / Gracoius Light (New York, 1998 – 2010; ISSN 1086-2366), Mioriţa (Câmpulung Moldove-nesc, 1991), Mioriţa USA (revistă online, Sacramento-California / Statele Unite ale Americii, anul IV, 2010), Mouvances (revistă online, Québec / Canada, 2006 – 2010), Mozaicul (Craiova, 2005–2007; ISSN 1454-2293), Negru pe alb (Odobeşti, 2007; ISSN 1843-0118X), Neue Banater Zeitung (Timişoara, 1982), Neue Literatur (Bucureşti, 1989), Noua ProVincia Corvina (Hunedoara, 2012; ISSN 1841-4478), Noul Literator (Craiova, 2010 – 2017; ISSN 2069-3397), Oglinda literară (Focşani, 2005 – 2016; ISSN 1583-1647), Orient Latin (Timişoara, 1996 2012; ISSN 1453-1488), Orion (Slobozia, 1994), Orizont (Timişoara, 1968 1969; 1971; 1983 1989), Orte (Elveţia / Zürich; 2005 / 2006; ISSN 1016-7803), Pentru Patrie (Bucureşti, 1966 1969), Poezia (Iaşi, 2005 – 2017; ISSN 1582-0890), Pro Saeculum (Focşani, 2005 – 2007; ISSN 1583-1949), Radix («revue bilingve de culture», Mornimont / Belgia, 1991), Ramuri (Craiova, 1966 1969; 1977; 1980 1987; ISSN 1220-6342), Regatul Cuvântului (revistă online, Craiova, noiembrie, 2011 – noiembrie 2012; ISSN 2247-9716); Renaşterea bănăţeană (26 octombrie 1991 – 23 noiembrie 1996; 2004; ISSN 1221-4051), Renaşterea libertăţii (Târgu-Jiu, 1990), Rétro-viseur (Lille / Franţa, 2003; ISSN 0762-8986), Rivista Internazionale di Letteratura / Revue Internationale de Littérature / International Review of Literature Fleurs de Lune“(La Spezia / Italia, 2000), Rostirea românească (Sibiu / Timişoara, 1995 2006; ISSN 1224-0478), Saeculum (Sibiu, 2009 – 2011; ISSN 1221-2245), Scrisul Românesc (Craiova, 2012 – 2015; ISSN 1583-9125), Sfârşit de mileniu (Craiova-Bechet, 1996 2000), Steaua (Cluj-Napoca, 2002; ISSN 0039-0852), Tibiscus (Uzdin / Serbia, 1993 2012; YU ISSN 0354-3080), Tim 17 (Timişoara, 1990), Tomis (Constanţa, 1968), Transilvania (Sibiu, 1983 1988; 2003; ISSN 0255-0539), Unu (Oradea / Târgu-Jiu, 2006), Vatra veche (Târgu-Mureş, 2010 – 2017; ISSN 2066-0952), Viaţa de pretutindeni (Arad, 2008; ISSN 1841-1908), Vrerea (Timişoara, 1996), Zeit (revistă online, Brăila, 2012; ISSN 2065-8885) etc.
Debutul editorial. Prima carte publicată de Ion Pachia-Tatomirescu, în anul 1972, înmănunchează poeme scrise între anii 1965 şi 1969, structurate în cinci cicluri – Ţara vocalelor eterne, Odă României, Muntele nostru, Munte: Antiromanţă de vară şi Poem pentru orgă –, purtând polivalent-simbolicul titlu, Munte (Bucureşti).
Ion Pachia-Tatomirescu, „puiul de Dac“, intră în „Ţara-Poem“ cu un Munte şi aduce «mărturia unei erupţii lirice de mare autenticitate prin îndrăzneală asociativă şi dinamism interior, traducând zbaterile şi elanurile unei sensi-bilităţi adolescentine înfiorată de a se descoperi pe sine şi tulburată de presimţirea unei ordini cosmice» (M. Iorgulescu, Munte, în revista Luceafărul, XV, nr. 32 / 536, 5 august 1972, p. 6).
Opera beletristică şi de cercetare ştiinţifică (24 ia-nuarie 1972 – 16 februarie 2017) încorolează (în ordine cronologică) lucrările
Pachia-Tatomirescu, Ion, Munte, poeme, Bucureşti, Editura Eminescu, 1972.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Crocodilul albastru (poezii pentru copii, cu ilustraţii de Doina Micu), Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1975.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Încântece (Demon – Graal – Sobor),versuri, cu „postfaţa“ Poezie şi arheologie (scrisă la Văleni de Munte, în decembrie 1969), de Miron Radu Paraschivescu, Bucureşti, Editura Litera, 1979.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Zoria, poeme, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1980.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Lilium breve, poeme, Bucureşti, Editura Eminescu, 1981.  
Pachia-Tatomirescu, Ion, Peregrinul în azur, poeme, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1984.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Verbul de mărgărint,  poeme, Timişoara, Editura Facla, 1988.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Dumnezeu între sălbatice roze, trisalmi, cu postfaţa lui I. P.-T., Despre temeiurile dacoromâneşti ale micropoemului-haiku“, Timişoara, Editura Hestia, 1993.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Nichita Stănescu şi paradoxismul, Timişoara, Editura Arutela, 1994; ediţia a II-a, „revăzută şi adăugită“: Timişoara, Editura Aethicus (în colecţia Mari Scriitori Dacoromâni – ISBN 973-97530-4-3),2000.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Haiku (volum trilingv – în valahă, în franceză, în traducerea lui I. P.-T., şi în neerlandeză, în tâlmăcirea poetului belgian, Florimond Van de Velde –,  ilustrat cu „foto-sculpturi“ de Monique Deryckere, fiind totodată şi un admirabil album „în regia sculptoriţei“), Porto, Editura Fundaţiei Fernando Pessoa, 1994.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Împăratul din Munţii de Azur / The Tale of the Emperor in the Azure Mountains, versuri şi proză,plachetă pentru copii (cu ilustraţii de Adriana Păiuşan şi cu versiunea în limba engleză datorată Gabrielei Pachia), Timişoara, Editura Aethicus (în colecţia Cosânzeana – ISBN 973-97529-1-8), 1996.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Mihai Eminescu şi mitul etnogenezei dacoromâneşti, eseuri, Timişoara, Editura Aethicus (în colecţia Biblioteca Absolventului – ISBN 973-97529-0-X), 1996.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Bomba cu neuroni, poeme (cu postaţa Ion Pachia-Tatomirescu şi paradoxismul – „microantologie“ şi note de dr. Dacian Breianu),Timişoara, Editura Aethicus (în colecţia Cosmografii – ISBN 973-97529-8-5), 1997.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Zalmoxianis-mul şi plantele medicinale,  studii interdisciplinare, vol. I (ISBN 973-97529-5-0), II (ISBN 973-97529-7-7), Editura Aethicus (în Biblioteca Enciclopedicus), 1997.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Mărul din Rai cu stelele Crăciunului Dacoromânesc, colinde culese de I. P.-T., din localităţi de pe văile Amaradiei, Gilortului, Jiului, Motrului, Mureşului şi Oltului, între anii 1966 şi 1986, Timişoara, Editura Aethicus (în colecţia Tezaur folcloric dacoromânesc – ISBN 973-97529-4-2), 1998.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Stelele dalbe... dintr-o Colindă la Timişoara în Decembrie Însângerat, la anul 1989“, poeme pentru copii (cu ilustraţii de Emil Grama), Timişoara, Editura Aethicus (în colecţia Cosânzeana – ISBN 973-97529-2-6) 1998.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Dacoromânia lui Regalian / Regalianus’ Dacoromania – The Independent State of Dacoromania (258 – 270), Founded by Regalianus, the Great Grandson of the Hero-King Decebalus (traducerea în limba engleză: Gabriela Pachia, Editura Aethicus (în Biblioteca Enciclopedicus – ISBN 973-97529-3-4), 1998.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Aforismele apei / Aphorismes de l’Eau (versiunea în franceză aparţine lui I. P.-T.), Timişoara, Editura Aethicus (ISBN 973-97530-0-0), 1999.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Colegiul Bănăţean (pagini monografice şi anuar: martie 1998 – martie 1999), Timişoara, Editura Aethicus (973-97529-9-3), 1999.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Fulgerul sferic / Éclair sphérique, poeme (traducerea în limba franceză: Chantal Signoret şi I. P.-T.), Timişoara, Editura Aethicus (colecţia Cosmografii – ISBN 973-97530-1-9), 1999.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Salmi / Salmes / Salms, distihuri superparadoxiste, ediţie tetralingvă (în limba valahă, în franceză, cu tălmăcire de Dacian Bradua, în engleză, cu traducere de Gabriela Pachia, şi în germană, cu translare de Mihaela Gherasim), Timişoara, Editura Aethicus (colecţia Cosmografii – ISBN 973-97530-9-4), 2000.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Dicţionar de termeni estetico-literari…, Timişoara, Editura Aethicus (colecţia Biblioteca Absolventului – ISBN 973-97530-6-X), 2001.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Istoria religiilor, vol. I, Din paleolitic / neolitic până în mitologia pelasgo-daco-thracică (sau valahă / dacoromână), Timişoara, Editura Aethicus (în Biblioteca Enciclopedicus – ISBN 973-97530-3-5 // I // ISBN 973-97530-5-1), 2001.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Ultimele poeme hadronice, poeme, Timişoara, Editura Aethicus (în colecţia Cosmografii – ISBN 973-85261-1-6), 2002.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Cereasca horă din carul cu doisprezece brebenei, poeme pentru copii (cu ilustraţii, de Emil Grama, şi cu „colajele-ilustraţii“, de Daciana Dunăreanu), Timişoara, Editura Aethicus (în colecţia Cosânzeana – ISBN 973-85261-4-0), 2002.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Povestea celor trei mustăţi de fier, povestiri şi poveşti / basme pentru copii (cu o postfaţă-colaj, Povestea despre poveştile acestei cărţi pentru bunicul de este şi istoric literar, de prof. univ. dr. Ioan Doru Breianu, şi cu ilustraţii de Emil Grama şi Sarmis Porduma), Timişoara, Editura Aethicus (în colecţia Cosânzeana – ISBN 973-85261-2-4), 2003.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Dicţionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicaţiei…, Timişoara, Editura Aethicus (în Biblioteca Enciclopedicus – ISBN 973-97530-8-6), 2003.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Compostorul de nori, poeme (antologie, tabel cronologic, note, de Mugur Moşescu, cu un Pentaedru prefaţator – Vl. Streinu, M. R. Paraschivescu, C. M. Popa, Al. Ruja, A. D. Rachieru –, cu un Dodecaedru postfaţator – Mircea Iorgulescu, I. Dur, I. Buduca, L. Ulici, I. Rotaru, Paul Van Melle, Fl. Vasiliu, Paul Courget, E. Dorcescu, Jean-Claude George, Jean-Paul Mestas, Marian Barbu – şi cu un Tabel cronologic, de Mugur Moşescu), Timişoara, Editura Aethicus (colecţia Cele mai frumoase Poeme – ISBN 973-85261-5-9), 2004.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Generaţia resurecţiei poetice, studii de istorie şi critică a poeziei valahe din secolul al XX-lea, Timişoara, Editura Augusta (ISBN 973-695-198-7), 2005.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Despre fructul Curcubeului / On the Fruit of the Rainbow, poeme (versiunea în limba engleză: Gabriela Pachia), cu o prefaţă de I. P.-T., Noua estetică antropocelestă dintre anii 1965 şi 1975 sau estetica paradoxismului / The 1965 – 1975 New Anthropocelestial Aesthetics or the Aesthetics of Paradoxism şi cu o postfaţă de M. Moşescu, Timişoara, Editura Aethicus (în colecţia Cosmografii – ISBN 973-85262-4-8), 2007.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Întâiul dadaism Le Premier Dadaïsme The First Dadaism, un studiu de istorie literară valahă (traducere: în limba franceză – de Eugenia Faur şi Dacian Bradua; în limba engleză – de Gabriela Pachia), Timişoara, Editura Aethicus (ISBN 978-973-85262-8-0), 2009.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Argumente interne – „Te Deum laudamus…“ – Internal Arguments, studiu de istorie literară pelasgă > valahă (traducere în limba engleză de Gabriela Pachia), Timişoara, Editura Aethicus (ISBN 978-606-8125-00-8), 2009.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Elegii din Era Arheopterix, Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI (în colecţia Poeţi contemporani – ISBN 978-606-604-161-4), 2011.
Pachia-Tatomirescu, Ion, La început fost-au sâga, sîgetul, siginii, apoi Sarmisegetusa..., patru studii de lingvistică pelasgă > valahă (hidronimie, toponimie, etimologie etc.: Arutéla > Arudéla > Arudeál > Ardeál ; Maris > Mureş, Maramaris > Maramureş, Maramarisia > Marmaţia, sau „Ţara Dacilor de pe Mureşul Mare / Tisa“ ; Pelasgii > Valàhii – „marii anonimi“ prin imperii / istorii ; La început fost-au sâga, sâgetul, siginii, apoi Sarmisegetusa – monografia unui cuvânt pelasg > valah: sâgă),
Timişoara, Waldpress (ISBN 976-606-614-014-0), 2012.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Comete-n cea de-a 65-a vale… (oranj-poemele toamnei), Timişoara, Waldpress (ISBN 976-606-614-085-5), 2012.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Caligraful de salmi, Timişoara, Waldpress (ISBN 978-606-614-088-1), 2013.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Urzici prin verze de Paris (epigrame, parodii şi alte „aspersoare de verde...“), Timişoara, Waldpress (ISBN 978-606-614-083-6), 2013.
Pachia-Tatomirescu, Ion, Pagini de istorie literară valahă de mâine, vol. I – IV, Timişoara, Waldpress : ISBN 978-606-614-091-1 (general);
vol. I, ISBN 978-606-614-114-7, apărut în anul 2014;
vol. al II-lea, ISBN 978-606-614-128-4, apărut în 20 februarie 2015;
vol. al III-lea, ISBN 978-606-614-129-1, apărut în 14 octombrie 2015;
vol. al IV-lea, ISBN 978-606-614-168-0, apărut în anul 2016.
Premii, medalii, diplome, „nominalizări“ etc. acordate lui I. P.-T. :
La 29 august 1991, International Writer (University of Colorado at Boulder –  U. S. A.) oferă lui Ion Pachia-Tatomirescu o Diplomă de Excelenţă (Certificat for Excelence).
La 5 iulie 1998, Societatea Literar-Artistică „Tibiscus“ din Uzdin-Serbia (Iugoslavia) şi Festivalul Internaţional Drumuri de Spice“ (preşedintele juriului: Petru Cârdu) acordă lui Ion Pachia-Tatomirescu Premiul I (cf. Vasile Barbu, Drumurile noastre, Timişoara, Editura Augusta, 1999, p. 93).
La 26 iunie 1999, Société des Poètes et Artistes de France decernează lui Ion Pachia-Tatomirescu III-ème Prix Vitrail Francophone (I. P.-T. intră în concursul din 1998 pentru acest premiu cu ciclul de poeme Cosmia et Zoria).
La 17 iunie 2000, la concursul de creaţie poetică în limba franceză, Ion Pachia-Tatomirescu câştigă de laSociété des Poètes et Artistes de France şi IV-ème Prix Vitrail Francophone, cu ciclul de poeme Plaine de Cuivre.
La 31 mai 2000, Academia Dacoromână din Bucureştiacordă lui Ion Pachia-Tatomirescu Premiul Deceneu «pentru promovarea valorilor dacoromâneşti».
La [24] ianuarie 2003, revista Rétroviseur, dinNoyelles-sous-Lens / Franţa încredinţează lui Ion Pachia-Tatomirescu Prix Colportage-2002 (cf. Rétroviseur, ISSN 0762-8986, nr. 91 / ianuarie / februarie / martie, 2003, p. 14).
La 14 septembrie 2004, Consiliul Judeţean Timiş, Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Timiş, Casa de Cultură a Municipiului Timişoara etc., în cadrul Festivalului Internaţional de Creaţie Literară Religioasă, Lumină Lină, ediţia I, conferă lui Ion Pachia-Tatomirescu, «pentru opera tipărită», Premiul Dosoftei.
La 7 octombrie 2004, prin Decizia nr. 318 a Consiliului de Administraţie al Colegiului Naţional Bănăţean din Timişoara, Ion D. Pachia (Ion Pachia-Tatomirescu) primeşte Medalia de Onoare, bătută în bronz, «în semn de preţuire pentru înalta recunoaştere internaţională obţinută prin creaţia artistică».
La 27 septembrie 2005, Asociaţia Română pentru Patrimoniu din Bucureşti acordă profesorului doctor Ion Pachia-Tatomirescu Diploma de Excelenţă «pentru studiile sale de dacoromânistică şi pentru activitatea sa de editor naţional».
La 2 septembrie 2006, Biroul de Informare al Consiliului Europei în Republica Moldova şi Salonul Internaţional de Carte de la Chişinău (a XV-a ediţie) conferă Premiul pentru Eseu cărţii Generaţia resurecţiei poetice,de Ion Pachia-Tatomirescu (Editura Augusta, 2005).
La 30 iunie 2007, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului din România decernează d-lui prof. dr. Ion Pachia Diploma Gheorghe Lazăr clasa a II-a, «pentru merite deosebite în activitatea la catedră şi rezultate remarcabile obţinute în formarea şi educarea tinerilor».
La 15 decembrie 2007, forumurile cultural-administrative, redacţia revistei de literatură, artă, de cultură transfrontalieră, Lumina, şi Cercul Honoris Causa, din Novi Sad / Panciova-Serbia, oferă d-lui prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu, Medalia de Aur Lumina1947 – 2007.
În (9 decembrie) 2009, Juriul Concursului Internaţional Estroverso, ediţia a III-a / 2009 (preşedinte: prof. Livio Sossi), de la Tavagnacco, în asociere cu Universitatea de Studii din Udine-Italia, acordă o menţiune volumului de povestiri pentru copii, La storia dei 3 baffi di ferro („Povestea celor trei mustăţi de fier“), de Ion Pachia-Tatomirescu, carte tradusă în limba italiană de Patricia Bălăreanu şi Giulio Zanette (cf. Nicolae Băciuţ, Vamă pe valoarea adăugată, Târgu-Mureş, Editura Nico, 2010, p. 22).
La 1 Mai 2013, Primăria Comunei Brădeşti, din judeţul Dolj, înmânează    d-lui prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu, o Diplomă de Cetăţean de Onoare –«pentru contribuţia la creşterea prestigiului comunei Brădeşti, din judeţul Dolj».
La 19 noiembrie 2013, Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Timişoara nominalizează pentru Premiul Cartea Anului 2012“ : Pachia-Tatomirescu, Ion, Comete-n cea de-a 65-a vale… (oranj-poemele toamnei), Timişoara, Waldpress, 2012.
La 29 octombrie 2015, Asociaţia Culturală „Noul Literator“ din Craiova conferă d-lui prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu, o Diplomă de Excelenţă «pentru întreaga activitate dedicată promovării Culturii Româneşti».
La 11 noiembrie 2015, Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Timişoara nominalizează pentru Premiul Cartea Anului 2014“ : Pachia-Tatomirescu, Ion,Pagini de istorie literară valahă de mâine, vol. I, Timişoara, Waldpress, 2014.Etc.
Lista de referinţe din cele 55 de volume, de pe segmentul temporal 1966 – 2017 (în ordinea alfabetică a numelor auctoriale), despre opera beletristică şi de cercetare ştiinţifică a lui Ion Pachia-Tatomirescu :
Academia Română, Dicţionarul general al literaturii române, P / R, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic (ISBN 973-637-070-4 / 973-637-138-7 / 978-973-637-138-7) , 2006 (Articolul despre I. P.-T., de la p. 3, este semnat de S[orina] I[anovici]- J[ecza]).
Academia Română, Filiala Timişoara, Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu“ din Timişoara (coordonator general: Crişu Dascălu; coord. principal: Doina Bogdan-Dascălu), Enciclopedia Banatului, vol I – Literatura, Timişoara, David Press Print (ISBN 978-606-8643-38-0 // vol. 1 : 978-606-8643-37-3), 2015 (Articolul despre I. P.-T., de la p. 584 sq., este semnat de S[orina] I[anovici]- J[ecza]).
Alexiu, Lucian, Casa Faunului / The Faun’s House..., antologie de poeme („40 de poeţi contemporani“), întocmită de Lucian Alexiu, Timişoara, Editura Hestia (ISBN 973-9192-39-4), 1996 (Despre I. P.-T., O prezenţă aparte...,p. 62).
Almăjan, Ion Marin, Ochiul neadormit al bufniţei, Timişoara, David Press Print [ISBN 978-606-8643-77-9], 2016 (Despre I. P.-T. : 8 Aprilie 2015, p. 57 sq.; şi Poetul nu-i mânătarcă de vid..., pp. 151 – 153).
Banciu, Paul Eugen, Birăescu, Aquilina, Timişoara literară dicţionar biobibliografic al membrilor Uniunii Scriitorilor..., Timişoara, Editura Marineasa (ISBN 978-973-631-438-4), 2007 (despre I. P.-T. la paginile: 213 – 215).
Barbu, Marian, Trăind printre cărţi, vol. II, Petroşani, Editura Fundaţiei Culturale „Ion D. Sârbu“ (ISBN 973-99330-9-Z), 2002 (despre I. P.-T.: Poate fi salmul o nouă formă a sinesteziei ?, paginile 68 şi 69).
Barbu, Marian, Trăind printre cărţi, vol. IV, Petroşani, Editura Fundaţiei Culturale „Ion D. Sârbu“ (ISBN 973-7920-09-0), 2005 (Cronica Resurecţii poetice la Compostorul de nori, de I. P.-T., se află la paginile 57 – 60).
Barbu, Marian, Gheorghe, Alexandru, Medalionul literar structură permanentă de cultură şi educaţie, vol. I, Craiova, Editura „Ramuri“ (ISBN 978-973-7936-30-1), 2006 (Capitolul despre I. P.-T., la paginile 382 – 388).
Barbu, Marian, Trăind printre cărţi, vol. V, Craiova, Editura Sitech (ISBN 978-973-747-845-0), 2008 (Cronica Un cercetător avizat…, de la paginile 257 – 262, abordează Generaţia resurecţiei poetice, de I. P.-T., publicată în anul 2005).
Barbu, Marian, Trăind printre cărţi, vol. VI, Craiova, Editura Sitech (ISBN 978-606-11-2937-9), 2012 (Coborând în timpuri memorabile, pp. 79 – 82, este cronica literară privind Elegii din Era Arheopterix, de I. P.-T., volum apărut în 2011).
Barbu, Marian, Trăind printre cărţi, vol. VII, Craiova, Editura Sitech (ISBN 978-606-11-4173-9), 2014 (A rămas un virtuoz al poeziei, pp. 122 – 126, se referă la volumul Caligraful de salmi, de I. P.-T.,  publicat în anul 2013; salmul – brevetat de I. P.-T. în mileniul al II-lea e. n., rămâne deocamdată cea mai scurtă formă fixă de poezie din istoria literaturii universale, tiparul fiind un distih cu bogată rimă, cu primul vers, fie dintr-un iamb, fie dintr-un troheu etc., în măsura „2“ / „două silabe“, iar secundul stih, în măsura „4“, din dublarea troheului / iambului, ceea ce nu exclude utilizarea altor picioare metrice încât distihul să însumeze exact şase silabe, conditio sine qua non pentru salm, fireşte,  întru „eclat“ / „fulger“ vectorizat în catharsis).
Berca, Olimpia, Dicţionar al scriitorilor bănăţeni, Timişoara, Editura Amarcord (ISBN 973-9244-08-4), 1996 (Articolul despre I. P.-T., la p. 160 sq.).
Berinde, Aurel, Geneza romanităţii răsăritene, Timişoara, Editura Bemirodan (ISBN 973-85843-0-2), 2002 (Despre I. P.-T., la pagina 140).
Birăescu, Aquilina, Zărie, Diana, Scriitori şi lingvişti timişoreni (1945 1999) – dicţionar bibliografic, Timişoara, Editura Marineasa (ISBN 973-9485-24-3), 2000 (Despre I. P.-T., la p. 215 sq.).
Boaghe, Gheorghe, Fragmentarium – interviuri restante, Craiova, Editura Cugetarea Tigero (ISBN 973-97990-7-8), 2005 (Interviul Despre Lilium breve şi alţi crini, acordat de Ion Pachia-Tatomirescu profesorului / criticului Gh. Boaghe, în 31 decembrie 1982, se află la paginile 92 – 99).
Bobină-Vucovan, Valentina, Exerciţii de critică literară, Timişoara, Editura Marineasa (ISBN 973-9485-44-8), 2000 (Articolul despre I. P.-T., la paginile 111 – 114).
Boris Crăciun, Daniela Crăciun-Costin, 1500 scriitori români clasici şi contemporani un dicţionar biobibliografic esenţial, Iaşi, Editura Porţile Orientului (ISBN 978–973–7863–62–1), 2010 (Despre I. P.-T., la p. 464).
Breiu, Marin, Pachia, Gabriela, Lirica bănăţeană pentru copii, Timişoara, Editura Waldpress (ISBN 978-973-7878-97-7), 2011 (Despre I. P.-T., la paginile 105 – 146).
Chivu, Iulian, Lecturi reflexive, Iaşi, Tipo Moldova (ISBN 978-606-676-661-6), 2015 (Despre I. P.-T., la paginile 42 – 45:  Comete în opera omnia).
Constantinescu, Justin, Deaconescu,Ion, Poeţi olteni : 1944 1980, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1982 (Capitolul I. P.-T., la paginile 321 – 323).
Duţescu, Mihai, Vrânceanu, Nicolae Petre, Antologiile revistei Noul Literator, vol I – Poezia, Craiova, Editura Grafix (ISBN 978-606-791-291-3), 2016 (Capitolul I. P.-T, la paginile 169 – 172).
Firan, Florea, De la Macedonski la Arghezi, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1975 (Despre I. P.-T., la p. 421).
Firan, Florea, Ramuri studiu monografic, corespondenţă, manuscrise, antologie, bibliografie, Craiova, Editura Macedonski (ISBN 973-9014-21-0), 1996 (Despre  I. P.-T., la p. 107).
Firan, Florea, Profiluri şi structuri literare, vol II (M – Z, contribuţii la o istorie a literaturii române), Craiova, Editura Scrisul Românesc (ISBN 973-38-0391-X), 2003 (Capitolul I. P.-T, la paginile 285 – 287).
Rodica Florescu,  Luţă,Gheorghe, Monografia comunei Brădeşti, judeţul Dolj, Craiova, Editura Autograf-MJM (ISBN 978-606-8039-94-7), 2013 (Despre I. P.-T., în capitolul Printre oamenii Ţării de o largă cultură..., la p. 153 sq.).
Gigea-Gorun, Petre, Printre epigramiştii olteni, Craiova, Editura Fundaţiei „Scrisul Românesc“ (ISBN 978-973-7864-24-6), 2008 (Despre I. P.-T., la p. 275 sq.).
Grigoriu, Florin, Lecţii de haiku, Bucureşti, Editura Amurg Sentimental (ISBN 973-9406-30-0), 1999 (Despre I. P.-T., Trisalmul, la pagina 157).
Hübners Who is Who, Enciclopedia Personalităţilor din România, ediţia a IV-a, Verlag für Personenenzyklopädien AG (ISBN 978-3-7290-0086-5), 2009 (Despre        I. P.-T., la pagina 996).
Iscru, G. D., Traco-Geto-Dacii naţiunea matcă din spaţiul carpato-danubiano-balcanic,Bucureşti, Casa de Editură şi Librărie Nicolae Bălcescu (ISBN 973–98387–2–3), 1998 (Despre I. P.-T., la paginile: 61, 119, 205 şi 208; în ediţia a IV-a, „revăzută şi adăuguită“ – din anul 2005 –, ISBN 973-86387-2-4, referinţele despre I. P. T. se găsesc la paginile: 102 sq., 195, 283 şi 292).
Levenard, Jean-Michel, Rotaru, Ion, Skemer, Arnold, Anthology of the Paradoxist Literary Movement, Los Angeles, Ophyr Univ. Press (ISBN 1-879585-34-0), 1993 (Despre I. P.-T., la pagina 42, în Pseudo-eseu asupra unui nou curent literar euro-american : paradoxismul, de Ion Rotaru).
Luca, Laura Crina, Ion Pachia-Tatomirescu Generaţia resurecţiei poetice / The Generation of the Poetic Resurrection, în Caietele / Cahiers / Notesbooks Tristan Tzara“, vol. / vols. 5 – 6 (ISBN 973-87609-1-7), no. 13 – 20, 2006, pp. 81 – 84.
Luca, Laura Crina, Holopoème et salmes – „deux masses d’armes avant-gardistes de Ion Pachia-Tatomirescu, în periodicul Caietele / Cahiers / Notesbooks Tristan Tzara, tom I, vol. XI – XIV, nr. 31 – 60, 2010, pp. 445 – 447.
Mestas, Jean-Paul (Franţa), Povos e Poemas / Peuples et Poèmes, Lisboa, Universitária Editora (ISBN 972-700-473-3), 2003 (Capitolul I. P.-T., la paginile 509 – 511).
Mocuţa, Gheorghe, Pe aceeaşi Arcă, Arad, Editura Mirador, 2001 (Capitolul dedicat lui I. P.-T., Ultimul paradoxist, la paginile 51 – 53).
Niţu, Maria, Lecturi la fileu cronici de întâmpinare din Vestul Apropiat, Timişoara, Editura Eubeea (ISBN 978-973-673-074-0), 2007 (Capitolul consacrat lui I. P.-T.,  Cavalerul-pandur al Zalmoxianismului, se află la paginile 146 – 155).
Paraschiv, Florin, O hermeneutică a Duhului Oltean, Focşani, Editura Andrew (ISBN 978-973-1876-42-9), 2008 (Despre I. P.-T., la paginile: 10, 11 sq., 32 sq., 34, 39 sq., 41, 45, 50 sq., 80 sq., 108 şi 117 sq).
Paraschivescu, Miron Radu, Poezie şi arheologie, postfaţă la volumul de versuri, Încântece (Demon, Graal, Sobor), de Ion Pachia-Tatomirescu, Bucureşti, Editura Litera, 1979, pp. 68 – 75 (Cu „destinaţia“ de a fi prefaţă la volumul de debut, Munte, de I. P.-T., apărut în 1972, aspra cenzură de după „tezele din iulie 1971“ nu a permis decât publicarea ultimelor 17 rânduri pe a patra faţă a coperţii; „mai blândă“ cenzura anului 1979 a admis publicarea textului prefaţator-paraschivesc, Poezie şi arheologie, dar nu ca prefaţă, ci ca postfaţă, cu „tăierea câtorva părţi“; exact aşa cum a scris-o Miron Radu Paraschivescu în decembrie 1969, la Vălenii de Munte, prefaţa postfaţatoare, Poezie şi arheologie, a fost publicată în antologia de poeme, Compostorul de nori, de Ion Pachia-Tatomirescu, Timişoara, Editura Aethicus, 2004, pp. 8 – 21).
Păiuşan, Radu, Cionchin, Ionel, Asociaţia Istoricilor Bănăţeni un deceniu de existenţă (1990 – 2000),Timişoara, Editura Eurostampa (ISBN 973-8422-24-2), 2001 (Despre I. P.-T., la paginile 45 – 48).
Pop, Nicolae, Perimetru sentimental, volum de interviuri, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1980 (Interviul acordat de I. P.-T. se află la paginile 294 – 299).
Popa, Constantin M., Clasici şi contemporani, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1987 (Capitolul I. P.-T., la paginile 139 – 142).
Popa, Constantin M., Noaptea lui Vincent, în capitolul Subiecte de agent, Craiova, Editura Aius (ISBN 973-9251-72-2), 1998 (Despre I. P.-T., la p. 145 sq.).
Popa, Marian, Dicţionar de literatură română contemporană, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Albatros, 1977 (Articolul despre I. P.-T., la p. 553).
Popa, Marian (Germania), Istoria literaturii romane de azi pe maine, vol. II («23 august 1944 – 22 decembrie 1989, versiune revizuită şi augmentată»), Bucureşti, Editura Semne (ISBN 978-973-624-713-2 // II : 978-973-624-715-6), 2009 (Despre I. P.-T., la paginile: 218 şi 489).
Popescu, Costinel, Liceul Filiaşi 45 de ani de la înfiinţare (pagini monografice), Craiova, Editura Aius (ISBN 973-9490-54-9), 2001 (Capitolul I. P.-T., la paginile 80 şi 81).
Rotaru, Ion, O istorie a literaturii române, vol. 5, Bucureşti, Editura Niculescu (ISBN 973-568-392-X), 2000 (Despre I. P.-T., la paginile 553 sq. / 583).
Rotaru, Ion, O istorie a literaturii române de la origini până în prezent, Bucureşti, Editura Dacoromână (ISBN 978-973-9205-86-3), 2006 (Despre I. P.-T., la paginile: 935, 939, 952 şi 1319).
Ruja, Alexandru, Parte din întreg, Timişoara, Editura de Vest (ISBN 973-36-0243-4), 1994 (Capitolul despre I. P.-T., la paginile 276 – 279).
Sasu, Aurel, Dicţionarul biografic al literaturii române, vol. II, M – Z, Piteşti, Editura Paralela 45 (ISBN 978-973-697-758-9 // II : 978-973-697-760-2), 2006 (Despre I. P.-T., la p. 269).
Silvestri, Artur, Critica poeziei, vol. III (1973 – 1989), Bucureşti, Editura Carpathia (ISBN 978-973-7609-72-4 // III : 978-973-7609-75-5), 2014 (despre I. P.-T., în capitolul O altfel de poezie tânără, I, p. 194).
Streinu, Vladimir, Pagini de critică literară, vol. IV, Bucureşti, Editura Minerva, 1976 (Despre I. P.-T., în capitolul Ghiocei, la paginile 90 93).
Ulici, Laurenţiu, Literatura română contemporană,I promoţia 70, Bucureşti, Editura Eminescu (ISBN 973-22-0380-3), 1995 (Despre I. P.-T., la p. 315 sq.). 
Vasiliu, Florin, Steiciuc, Brânduşa, Interferenţe lirice constelaţia haiku, Cluj-Napoca, Editura Dacia (ISBN  973-35-0042-9), 1989 (Desre I. P.-T., la pagina 264).
Vasiliu, Florin, Umbra libelulei, antologie a haiku-ului românesc,Bucureşti, Editura Haiku (ISBN 973-95951-1-1), 1993 (Despre I. P.-T., la p. 166).
Vasiliu, Florin, Codrin,Şerban, O sută de catarge / One Hundred Masts, ntologie a haiku-ului românesc, Bucureşti, Editura Haiku (ISBN 973-97876-0-6), 1997 (Despre I. P.-T., în cap. Un tip de poem pe care l-a denumit trisalm..., p. 91).
Vasiliu, Florin, Universul paradoxurilor, Bucureşti, Editura Eficient (ISBN 973-9366-25-2), 1999 (Despre I. P.-T., la paginile: p. 323 / 345 sq.).
Lista de referinţe despre Ion Pachia-Tatomirescu publicate (de 74 de personalităţi) în periodicele dintre dintre 2 aprilie 1966 (Al. Firescu) şi 7 aprilie 2017 (D. Velea), în ordinea alfabetică a numelor auctoriale :
Adamescu, Cezarina, Neliniştea rostirii de sine, cronică literară – la volumul din anul 2011, Elegii din Era Arheopterix, de Ion Pachia-Tatomirescu – publicată în revista online, Agero, Stuttgart (ISSN 2069-3397), săptămâna 48 / 2011 (cf. www.agero-stuttgart.de).
Almăjan, Ion Marin,O sculptoriţă belgiancă şi un poet timişorean, în ziarul Renaşterea bănăţeană, nr. 1250, 6 aprilie 1994, p. 10; Poetul nu-i mânătarcă de vid printre constelaţii…!, în revista online, Agero, Stuttgart (ISSN 2069-3397), săptămâna 07 / 12 – 18 februarie, 2012.
Barbu, Marian, Vizibilitatea scriitorului român contemporan între valoare literară şi notorietate, în revista Ramuri, Craiova (ISSN 1220–6342), nr. 9 / 1083, septembrie, 2006, p. 6; Întru mulţi ani, frate Ioane !– în revista Rostirea românească, Timişoara (ISSN 1224 – 0478), anul XII, nr. 10-11-12 / octombrie-noiembrie-decembrie, 2006, p. 40 sq.; Un cercetător avizat: Ion Pachia-Tatomirescu, Generaţia resurecţiei poetice (1965 1970), în revista Lamura, Craiova (ISSN 1583–1981), anul V – serie nouă –, nr. 1-2-3 / 51-52-53, ianuarie – martie, 2006, p. 20 sq.; Breviar critic [...] Ion Pachia-Tatomirescu…, cronică – la volumul Elegii din Era Arheopterix, de I. P.-T., 2011 – publicată în revista Noul Literator, Craiova (ISSN 2069-3397), nr. 4 / septembrie, 2011, p. 28 sq.; Un virtuoz al Poeziei, cronică literară – la volumul Caligraful de salmi, de I. P.-T., 2013 – publicată în revista Vatra veche, Târgu-Mureş (ISSN 2066-0952), anul al VI-lea, nr. 8 / 68, august 2014, p. 35.
Bertrand, Claudine (Canada), Ion Pachia-Tatomirescu spécialiste des questions dadaïstes…, în revista online, Mouvances, Québec, nr. 3 – 4 / Villes, iunie – noiembrie, 2006 (cf. www.mouvances.ca).
Bobină-Vucovan, Valentina, Pelasgul, dacogetul, dimensiunea noastră dintâi..., cronică literară la Mihai Eminescu şi mitul etnogenezei dacoromâneşti, de I. P.-T., în revista timişoreană de cultură, Heliopolis, anul II, nr. 10 / 22 septembrie 1996, p. 17.
Botez, Adrian, Dramatica epopee valahă prin monografia unui cuvânt : La început fost-au sâga, sîgetul, siginii, apoi Sarmisegetusa..., în revista online Agero, Stuttgart (ISSN 2069-3397), săptămâna 08 (17 – 23 februarie) / 2013 (cf. www.agero-stuttgart.de), în revista Destine literare, Canada (ISSN 1916-0623, anul VI, nr. 38 – 40, ianuarie – martie, 2013, pp. 16 – 22; Lupta Alchimică a Magului Zalmixian cu ... Arheopteriul din om..., în revista online, Regatul Cuvântului, Craiova (ISSN 2247-9716), anul II, nr. 1 (3), ianuarie, 2012, pp. 134 – 137 (www.editii.org); în revista online, Zeit (Brăila), nr. 36 / 1 februarie, 2012; în revista online, Cetatea lui Bucur, Bucuresti, nr 36 / 15 februarie 2012, pp. 5 – 7; în revista online, Constelaţii diamantine, Craiova (ISSN 2069-0657), anul III, nr. 2 / 18, februarie, 2012, pp. 14 – 16; „...Acum vedem ca prin oglindă, în ghicitură, atunci, însă, faţă către faţă – Maestrul pelasgolog şi cometa transsubstanţierii: „Comete-n cea de-a 65-a vale...“, cronică publicată în revista de cultură şi atitudine, Zeit, Brăila (ISSN 2065-8885), anul V, nr. 50 / 1 aprilie 2013 (cf. www.revista-zeit.ro).
Buduca, Ioan, „Zoria este un spaţiu de oficieri grave în care cosmicul se înfăţişează ca o mai pură natură…, în revista România literară, Bucureşti,anul XIV, nr. 6, 5 februarie 1981, p. 5.
Bungeţel, Ovidiu, Tatomirescianizatele iluzii (recenzie la volumul care a văzut lumina tiparului în anul 1993, Dumnezeu între sălbatice roze, de I. P.-T.), în săptămânalul Jurnalul de Timiş, nr. 10 / 5 – 11 aprilie 1993, p. 2.
Chelariu, Ilie, „Nichita Stănescu şi paradoxismul face ordine într-o zonă a polemicilor..., în revista Orient latin, Timişoara (ISSN 1453-1488), anul al VIII-lea, nr. 1 / 2001, p. 2.
Chivu, Iulian, Ion Pachia-Tatomirescu Elegii din Era Arheopterix, în revista online Agero, Stuttgart (ISSN 2069-3397), 22 ianuarie / săptămâna 04 / 2012 (cf. www.agero-stuttgart.de); Reconsiderarea filonului pelasg în etnogeneza românilor, recenzia cărţii La început fost-au sâga, sîgetul, siginii, apoi Sarmisegetusa, de I. P.-T., 2012 – publicată în ziarul Naţiunea, Bucureşti (ISSN 2247-5117), 28 septembrie 2012; Încă o cometă în opera omnia, recenzie – la volumul Comete-n cea de-a 65-a vale..., 2012 – publicată în revistele: Vatra veche, Târgu-Mureş (ISSN 2066-0952), anul V, nr. 5 [53] / mai 2013, p. 40; Oglinda literară, Focşani (ISSN 1583-1647), anul XII, nr. 137 / mai 2013, p. 9219; în Portal-Măiastra, Târgu-Jiu (ISSN 1841-0642), anul IX, nr. 3 / 36, 2013, p. 35.
Codreanu, Theodor, Elegii paradoxiste, în revistele: Destine literare, Canada (ISSN 1916-0623), anul V, nr. 26 – 27 / ianuarie – februarie, 2012, pp. 38 – 40; Oglinda literară, Focşani (ISSN 1583-1647), anul XI, nr. 123 / martie 2012, paginile 7752  şi 7753; Poezia, Iaşi (ISSN 1582-0890), anul XVII, nr. 1 / 59, primăvară, 2012, pp. 230 – 234; Lumina, Novi Sad / Panciova-Serbia (ISSN 0350-4174), anul LXV, seria nouă, nr. 1 / 2012, pp. 43 – 49.
Courget, Paul (Franţa), Né lui-même sous le signe d'Eau du Verseau, il nous présente aujourd'hui, ses Aphorismes de l'Eau“, în trimestrialul Rivista Internazionale di Letteratura / Revue Internationale de Littérature / International Review of Literature Fleurs de Lune“, La Spezia / Italia, nr. 15, aprilie, 2000, p. 14.
Cuc, Melania, Întâiul dadaism…, în ziarul Răsunetul – Bistriţa-Năsăud –, joi, 10 decembrie 2009, p. 2, şi în revista Vatra veche, Târgu-Mureş (ISSN 2066-0952), anul II, nr. 1 / 13, ianuarie, 2010, p. 47.
Damian, Theodor,Aflăm din Caietele Dacoromâniei“…, în trimestrialul de spiritualitate şi cultură românească, Lumină Lină / Gracious Light (New York), vol. III / nr. 1, ianuarie – martie, 1998, p. 119.
Dogaru, Viorel, Un om... un nume: Ion Pachia-Tatomirescu, în ziarul Renaşterea bănăţeană, Timişoara, nr. 952, 15 aprilie 1993, p. 9; Pentru o nouă rostire / zidire a istoriei civilizaţiilor în care dacoromânescul este proiectat pe necesarele coordonate esenţial-centrale...(articol despre Mihai Eminescu şi mitul etnogenezei dacoromâneşti, de I. P.-T, 1996), în Renaşterea bănăţeană, nr. 1875, 18 aprilie 1996, p. 2; Un studiu minuţios, interdisciplinar, al plantelor medicinale... (articol despre Zalmoxianismul şi plantele medicinale, vol. I, II, 1997), în Renaşterea bănăţeană, nr. 2186, 22 aprilie 1997, p. 2;Paradoxalul psiho-concert“... (semnal editorial pentru volumul de poeme, Bomba cu neuroni, de I. P.-T., 1997), în Renaşterea bănăţeană, nr. 2221, miercuri, 4 iunie 1997, p. 2.
Dorcescu, Eugen (semnat: E. Berca), Virtuţile muzical-incantatorii, în revista Orizont, Timişoara, nr. 32 / 646, 7 august, 1980, p. 3; Scrisori la un prieten: Poezie şi cosmografie,în ziarul timişorean, Renaşterea bănăţeană, nr. 3478 – suplimentul Paralela 45 –, din 3 iulie 2001, p. 6.
Dubois, Jean-Claude (Franţa), Prix Colportage 2002, des Poèmes et des Hommes: Ion Pachia-Tatomirescu son œuvre poétique particulièrement abondante et étonnante…,în Rétroviseur, Noyelles-sous-Lens / Franţa (ISSN 0762-8986), trimestrial de poezie, nr. 91, ianuarie – februarie – martie, 2003, p. 14.
Dugneanu, Paul, Între manieră şi originalitate, în revista Luceafărul, Bucureşti, anul XXIII, nr. 39 / 961, 27 septembrie 1980, p. 2.
Dumbrăveanu, Alina, Ion Pachia-Tatomirescu 60, în revista Rostirea românească, Timişoara (ISSN 1224 – 0478), anul XII, nr. 10–11–12 / octombrie – noiembrie – decembrie, 2006, pp. 26 – 31.
Dumitrache, Constantin, Un însetat de absolut, în revista Ramuri, nr. 10 / 196, 15 octombrie 1980, p. 7; Poezia între vocaţie şi program, în Ramuri, nr 8 / 254, 15 august, 1985, p. 7.
Dur, Ion, Nordul poeziei, în revista Ramuri, Craiova, nr. 2 / 212, 15 februarie, 1982, p. 7.
Duţescu, Mihai, Stăpân pe verbul său..., în ziarul Înainte, Craiova, anul XXXVI, nr. 10819, 4 ianuarie 1980, p. 2.
Evu, Eugen, Ion Pachia-Tatomirescu sau un cavaler la curtea Oximo(i)ronismului. Mic coment la trei poeme semiotice, în revistele: Destine literare, Canada, anul V, nr. 26 – 27 / ianuarie – februarie, 2012, p. 61 sq.; Oglinda literară, Focşani, anul XI, nr. 123 / martie 2012, p. 7814.
Firescu, Alexandru, Corespondeţa literară : Drept primul puls tranzitiv“..., în ziarul Înainte, Craiova, anul XXII, nr. 6560, sâmbătă, 2 aprilie, 1966, p. 3.
Florea, Corneliu (Canada), O speranţă de deşteptare…, în trimestrialul Jurnal liber (Winnipeg-Manitoba / Canada), nr. 20, iarna (decembrie, 1995 – martie, 1996), p. 35.
George, Jean-Claude (Franţa), Salmes d'Ion Pachia-Tatomirescu, în revista trimestrială, Art et Poésie (France / Pagny sur Meuse), 44e année, no 177, janvier 2002, p. 67.
Goci, Aureliu, Evocarea istoriei şi a profetismului furtunos..., în România literară, Bucureşti, anul al V-lea, nr. 20, 1972, p. 12.
Grigorie, Toma, Făt-Frumos ca reprezentant tipic al solarităţii..., în revista România literară, Bucureşti, anul XIX, nr. 12, joi, 20 martie 1986, p. 10.
Hurubă, Dumitru, Cam singur printre poeţi, în revista online, Agero, Stuttgart (ISSN 2069-3397), săptămâna 08 / 19 – 25 februarie, 2012;  în revista Oglinda literară, Focşani (ISSN 1583-1647), anul XI, nr. 123 / martie 2012, p. 7809; în Orient latin, Timişoara (ISSN 1453-1488), anul XIX, nr. 1 / 2012, paginile 38 şi 39.
Iorgulescu, Mircea, Mărturia unei erupţii lirice de mare autenticitate..., în revista Luceafărul, Bucureşti, anul XV, nr. 32 / 536, 5 august 1972, p. 6.
Işanova, Loretta (Rusia), Câştigătorul concursului organizat de Postul de Radio Moscova...,în revista Aurora („buletin ilustrat bilunar al Ambasadei U. R. S. S. în R. S. România), Bucureşti, nr. 14 / 25 iulie 1988, p. 19.
Lascu, Ioan, Simbolul căutării esenţei, al limpezirii energiilor... (recenzie la volumul de poeme, Verbul de mărgărint, de I. P.-T., 1988), în cotidianul craiovean, Înainte, anul XLV, nr. 13592, 14 decembrie 1988, p. 2.
Leu, Corneliu, Trei studii de tradiţie…, în revista online, Carte şi arte buletin informativ, Bucureşti, 2 martie 2011, p. 1.
Lungu, Alexandru,Catalog liric, în revista Ateneu, Bacău, anul IX, nr. 5 / 49, mai 1972, p. 6.
Melle, Paul Van (Belgia), Dans l'Empire des Daces…,în Inédit – revue mensuelle du Groupe de Reflexion et d’Information Littéraires –, La Hulpe-Belgique / Belgia, nr. 110, noiembrie, 1997, p. 23; Des détails précieux de l’Europe orientale…,  în Inédit, nr. 127, aprilie, 1999, p. 21; L’après-midi du dernier paradoxiste,în Inédit, nr. 127, aprilie, 1999, p. 21;Paradoxisme, în Inédit, nr. 127, aprilie, 1999, p. 21; Le temps des aphorismes..., în Inédit, nr. 134, noiembrie, 1999, p. 17; Le recueil Eclair sphérique“, au-delà de son paradoxisme..., în Inédit, nr. 134, noiembrie, 1999, p. 21; Nous abordons une des remarquables études de Ion Pachia-Tatomirescu... („Nichita Stănescu şi Paradoxismul“), în Inédit, nr. 149, ianuarie, 2001, p. 14; Salmes est fait uniquement de poèmes à forme fixe de ce nom...,în Inédit, nr. 153, april, 2001, p. 28;Son important essai consacré au Premier dadaïsme…,în Inédit, nr. 237 / 2009, p. 30; L’auteur méconnu de l’hymne hyperconnu Te Deum Laudamus“,în Inédit, nr. 250, april, 2011, p. 17; etc.
Mestas, Jean-Paul (Franţa), Il est bon que la Roumanie réouvre les yeux sur l’œuvre de Stanescu, în Jalons, Vichy-Paris / Franţa (ISSN 0184-8100), nr. 69, trimestrul al II-lea, 2001, p. 44; Incantation, magie des visions: Ion Pachia-Tatomirescu Ultimele poeme ha-dronice, în revista Jalons, nr. 73 / trimestrul al IV-lea, 2002, p. 41; Un choix de ses poèmes parachève l'ouvrage et permet de mettre heureusement en lumière la qualité d'un art qui s'inscrit dans la tradition hauturiére...(Compostorul de nori / „Le composteur des nuages“, 2004),în revista Jalons, nr. 79, 4ème trimestre, 2004, p. 40; Ion Pachia-Tatomirescu, în revista Jalons, nr. 80, 1er trimestre, 2005, p. 30.
Michael-Titus, Dr. C. (Anglia), Noua generaţie ? – textul unui manifest..., în revista Romanian Convergences / Convergenţe Româneşti (Londra), nr. 5, mai 1985, p. 40; Medalion Şapte încântece din Valea Anilor“, în revista Convergenţe Româneşti / Romanian Convergences, nr. 7, februarie 1986, p. 27; Dorul de cer şi Verbul de mărgărint“,în Rostirea Românească, Timişoara (ISSN 1224 – 0478), anul VII, nr. 7-8-9 / iulie-august-septembrie, 2001, p. 79 sq.
Mircea, Cornelia, Idei profunde în metaforice frăgezimi, în revista Caietele Dacoromâniei, Timişoara (ISSN 1224-2969),anul IV, nr. 12 / 22 iunie – 21 septembrie, 1999, pp. 18 – 20.
Mocuţa, Gheorghe, Ultimul paradoxist, în revista Arca, Arad (ISSN 1221-5104), nr. 1-2-3 / 2001, pp. 174 – 176.
Moisa, Mircea, O carte pentru copii, în revista Ramuri, Craiova, nr. 11 / 137, 15 noiembrie 1975, p. 10.
Moldovan, Daniel, La roata vremii, recenzie – la Mihai Eminescu şi mitul etnogenezei..., de I. P.-T., în periodicul Redeşteptarea, Lugoj, anul V, nr. 280, 3 – 9 octombrie, 1996, p. 9.
Moldovan, Vasile, Haiku-ul şi trisalmul sau o uimitoare reţea de vase comunicante, cronică – la volumul Dumnezeu între sălbatice roze, de I. P.-T., apărut în 1993 – publicată în revista bucureşteană Haiku, anul VI, nr. 12 / iulie decembrie, 1995, pp. 38 – 40.
Mugurin, Ana, Ion Pachia-Tatomirescu – istoricul literar la al 65-lea ocol al Soarelui, în revistele online, Agero, Stuttgart / Germania,  săptămâna 52 / 28 decembrie, 2012 (cf. www.agero-stuttgart.de / cultura) şi Sfera Eonică, din Craiova, anul I, nr. 1, [28] decembrie, 2012, pp. 39 – 41;Ion Pachia-Tatomirescu  – epigramist şi parodist, în revista online, Agero,  săptămâna 51 (17 – 22 decembrie) / săptămâna 52 (23 – 29 decembrie), 2012; Ion Pachia-Tatomirescu folclorist, etnolog, cercetător al mitosofiei pelasge > valahe, în revista Noul Literator, Craiova (ISSN 2069-3397), anul IV, nr. 10, martie, 2013, p. 24 sq.
Muncian, Ivo,– Biserni glagol / Verbul de mărgărint –,în revista Banatske novine,Timişoara, anul XLVI, nr. 4061, 6 ianuarie 1989, p. 6.
Mutaşcu, Dan, Poarta cuvintelor, în ziarul Scânteia, Bucureşti, anul XLI, nr. 8894, 1 septembrie 1971, p. 4.
Neagu, Gheorghe Andrei, Bibliopolis semnalează lucrarea publicată de I. P.-T. în anul 2009, Argumente interne – «Te Deum laudamus...» – Internal Arguments, în Oglinda literară (ISSN 1583-1647), anul X, nr. 111, martie, 2011, p. 6748.
Nediglea, Adeline, Reţeta nemuritorului ciment din vremea lui Burebist..., recenzie – la placheta pentru copii, Împăratul din Munţii de Azur / The Tale of the Emperor in the Azure Mounatains –,publicată în revista pentru şcolari, Ghiozdanul cu iubire, Timişoara, anul I, nr. 2, septembrie-decembrie, 1997, p. 3.
Negulescu, N. N.,Reîntoarcerea la origini, I, II, amplă cronică în două părţi – publicată în revistele online, Constelaţii diamantine, Craiova (ISSN 2069-0657), anul II, nr. 1 (5), ianuarie, 2011, p. 3, şi în Regatul Cuvântului, Craiova (ISSN / ISSN-L 2247-9716), anul II, nr. 11 – 12 / septembrie – octombrie, 2012, pp. 6 – 11.
Nică, Ionel / Janet, Fanatic sublim, recenzie – la volumul Ultimele poeme hadronice, de I. P.-T., din 2002 – publicată în revista Lamura, Craiova (ISSN 1583-1981), nr. 14 – 17 / decembrie 2002 – martie 2003, p. 18.
Niţu, Maria, Cavalerul-pandur al Zalmoxianismului, în revista Rostirea românească, anul VIII, nr. 4-5-6 / aprilie-mai-iunie, 2002, pp. 62 – 64.
Olteanu, Valentin, Generaţia Republicii,în revista Învăţământul liceal şi tehnic profesional, Bucureşti, nr. 12, decembrie, 1988, p. 30.
Opreanu, Rodica, Gramatica mărgărintului, recenzie – la volumul de poeme, Verbul de mărgărint, din 1988 – publicată în Orizont, anul XL, nr. 3 / 1142, 20 ianuarie 1989, p. 5.
Palfi, Anton, Das Perlglimmerwort („Verbul de mărgărint“),recenzie publicată în ziarul Neue Banater Zeitung, XXXIII, nr. 8160, 14 martie 1989, p. 3.
Paraschivescu, Miron Radu, Ion Pachia-Tatomirescu ni se prezintă cu o ars poetica intitulată Peristylium“…, în supliment literar de versuri şi proză, Povestea vorbii, nr. 7, al revistei Ramuri,Craiova, anul III, nr. 10 / 27, 15 septembrie 1966, p. 14.
Petru, Ion, Ion Pachia-Tatomirescu 60..., articol aniversar, publicat în Cafeneaua literară, Piteşti (ISSN 1583-5847),anul IV, nr. 2 / 44, februarie, 2007, p. 22 sq.
Popa, Constantin M., Zoria de Ion Pachia-Tatomirescu, în cotidianul Înainte, Craiova, anul XXXVII, nr. 11116, miercuri, 17 decembrie 1980, p. 2;O viziune asupra spaţiului spiritualităţii româneşti, în revista Luceafărul, Bucureşti, anul XXX, nr. 14 / 1299, 4 aprilie 1987, în paginile 1 şi 5; Priveliştea Fiinţei, în revista Luceafărul, anul XXXII, nr. 40 / 1430, 7 octombrie 1989, p. 3; „Dumnezeu între sălbatice roze de Ion Pachia-Tatomirescu, în ziarul Cuvântul Libertăţii, Craiova, nr. 905, 19 iunie 1993, p. 3;Zbor deasupra unei generaţii, în revista Rostirea românească, Timişoara (ISSN 1224-0478), anul XII, nr. 10-11-12 / octombrie – noiembrie – decembrie, 2006, pp. 42 – 45; Toponimie în orizont pelasgic, recenzie – la cartea La început fost-au sâga, sîgetul, siginii, apoi Sarmisegetusa, de I. P.-T., 2012 – publicată în revista Scrisul Românesc, Craiova (ISSN 2069-3397), nr. 9, 2012, p. 7.
Popescu, Adina, Ploile calde cu păsări, recenzie – la volumul de debut din 1972, Munte, de I. P.-T. – publicată în revista Orizont, Timişoara, nr. 28 / 246, 1972, p. 2.
Popescu, Adrian, Metafora concentrată, neaşteptată, originală..., întoarcerea la un îndepărtat trecut dacic..., recenzie – la volumul de debut din 1972, Munte, de I. P.-T. –  tipărită în revista Viaţa românească, Bucureşti, anul XXVI, nr. 1, ianuarie, 1973, p. 133.
Popescu, Caşin, Dobrogea vechi cuvânt şi pământ românesc, în revista Al cincilea anotimp, Oradea (ISSN 1222-2348), anul VI, nr. 2–3 / 41–42, trimestrele II – III, 2002, p. 15 sq.
Rachieru, Adrian Dinu, Un împătimit al izvoarelor“, în Luceafărul, Bucureşti, anul XXXI, nr. 31 / 1.368, 30 iulie 1988, p. 6; Contracţie lirică... şi fertilă comparaţie între Zalmoxianism şi Shintoism (cronică la volumul din 1993, Dumnezeu între sălbatice roze, de I. P.-T.), în ziarul Renaşterea bănăţeană – suplimentul literar Paralela 45 –, Timişoara, nr. 957, 22 aprilie 1993, p. 5; Despre paradoxismul stănescian, în Rostirea românească, nr. 4-5-6 / aprilie–mai–iunie, 2001, pp. 40 – 42; Ion Pachia-Tatomirescu: un proiect mitologic, în Paralela 45 – supliment de cultură, literatură şi artă al ziarului Renaşterea bănăţeană (Timişoara), nr. 4393, marţi, 6 iulie 2004, p. 7;Febra mitologizantă, în revista Rostirea Românească, anul al X-lea, nr. 7-8-9 / iulie-august-septembrie – 10-11-12 / octombrie-noiembrie-decembrie, 2004, pp. 97 – 101, şi în Luceafărul (Bucureşti), nr. 9 (686), miercuri, 9 martie, 2005, p. 9.
Ruja, Alexandru, Spaţiul-matrice, în Luceafărul, Bucureşti, anul XXXI, nr. 51 (1388), 17 decembrie 1988, în paginile 3 şi 7; Bilanţuri literare Opţiune pentru poezia tânără, în Luceafărul, anul XXXI, nr. 53 (1390), 31 decembrie 1988, p. 2; Mitul Cuvântului (cronică la volumul din 1997, Bomba cu neuroni, de I. P.-T.),în Paralela 45, supliment de cultură al ziarului timişorean Renaşterea bănăţeană, nr. 2262, 22 iulie 1997, p. 5.
Sfârlea, Alexandru, Nichita Stănescu şi paradoxismul, în revista Al cincilea anotimp, Oradea, anul V, nr. 1 / 36, trimestrul I, 2001, p. 2.
Silvestri, Artur, O altfel de poezie tânără,I, în revista Flacăra, Bucureşti, anul XXXI, nr. 38 / 1424, 24 septembrie 1982, p. 10.
Stancu, Constantin, Saltul în salm, cronică literară – la volumul din 2013, Caligraful de salmi, de I. P.-T, – publicată în revista Lumina, Serbia / Panciova (ISSN 0350-4174), anul al LXVII-lea, seria nouă, nr. 7–9 / 560–562, noiembrie 2014, pp. 62 – 64; Istoria literară de mâine, pagini cu energie radiantă din cuvânt, în revista Lumina, Panciova-Serbia, anul al LXVIII-lea, seria nouă, nr 5 – 6  / 570–571) / septembrie – octombrie, 2015, pp. 89 – 91.
Streinu, Vladimir, Ghiocei – la rubrica Distinguo –, în revista bucureşteană, Luceafărul, nr. 11 (255), din 18 martie 1967, în paginile 1 şi 7.
Şerbănescu, Mircea, Tatomirescu, poet al sevelor efervescente, în Anotimpuri literare, anul XII, trimestrul IV, nr. 48, 2004, p. 5; Un document-eveniment:„Generaţia resurecţiei poetice“, în România liberă, Bucureşti, nr. 4864, serie nouă, marţi, 7 martie, 2006, p. 26 (p. II, în suplimentul Transilvania-Banat).
Turcu, Marcel, Plumiera, recenzie – la volumul de epigrame din 2013, Urzici prin verze de Paris – publicată în revista Lumina, Panciova-Serbia (ISSN 0350-4174), anul al LXVII-lea, seria nouă, nr. 7–9 / 560–562, noiembrie 2014, p. 65 sq.
Ţicleanu, Nicolae, Ion Pachia-Tatomirescu: Zalmoxianismul şi plantele medicinale / Zalmoxianism and medical herbs, în revista Getica, Bucureşti (ISSN 1221-082X), tomul I, nr. 5 – 6, 2005, pp. 253 – 255.
Ulici, Laurenţiu, Mitologicale, în revista România literară,Bucureşti, anul XVIII, nr. 28, 11 iulie 1985, p. 11.
Urban, Valentin, Definirea Fiinţei, în Luceafărul (Bucureşti), anul XXXIX, nr. 36 / 1269, 6 septembrie 1986, în paginile 3 şi 6.
Vasiliu, Florin, Evenimente culturale, în revista Haiku, Bucureşti (ISSN 1221-3160), anul I, nr. 3 / 1990, p. 14.
Velea, Dumitru, Reîntâlnire sub „etern-sigilatul chepeng“ (7 aprilie 2017), în revista Banchetul (Petroşani, ISSN / ISSN-L 2501-1332; redactor-şef : D. Velea), anul al II-lea, nr. 16-17-18 / aprilie-mai-iunie, 2017.
Voicu, Amalia, Fără bilet (recenzie la antologia de autor din 2004, Compostorul de nori, de I. P.-T.), în revista Poezia, Iaşi (ISSN 1582-0890), anul XI, nr. 1 (31) / primăvară, 2005, p. 239 sq.
Vrânceanu, Nicolae Petre, Ion Pachia-Tatomirescu 65, în revista Noul Literator, Craiova (ISSN 2069-3397), nr. 6, martie, 2012, p.13 sq.

DE VORBĂ CU ION STOLERU
Unde să ne întâlnim? A fost prima întrebare pe care mi-am pus-o atunci când bunul meu prieten, Ion Stoleru, a fost de acord să-mi acorde un interviu. El, în Chişinău; eu, în Brăila. Dilema a fost rezolvată simplu de spiritul nostru creator, adică de imaginaţie. Şi unde se putea mai bine să stăm de vorbă decât într-un tablou magic al naturii, acolo unde prietenul meu se regăseşte prin poeziile sale, pentru că nu există strofă de-a sa în care să nu-şi mângâie natura prin cuvinte.

Natură-natură, dar unde?Nici nu mi-am terminat bine întrebarea din gând că mă şi trezesc într-o poiană albă plină cu narcise. Codrul îi dădea roată. Măi, să fie! Eram sigur că era gândul prietenului meu. Bănuiala a devenit certitudine pentru că intervievatul meu stătea întins în mijlocul poienii pe iarba înrourată, aşteptându-mă. În jur, mirosea puternic a natură. Ionel se juca cu o narcisă. Parcă dirija corul de păsărele din codru. Fără să întoarcă privirea de la cer, îmi vorbi calm, cu voce caldă:
- Gând la gând ne-a adus aici. Să stăm la taclale, dragule!. Doar noi şi codrul... Dacă tot ai venit, ia loc oleacă pe puful ierbii! Timpul trece, Licuţă. Bine ai venit!
 - Bună ziua, Ionel! – l-am salutat voios pe prietenul meu şi m-am lăsat îmbrăţişat de covorul moale şi verde al ierbii. Nu am venit la întâlnire ca să privesc cerul,ci ca să-l ,,privesc” pe omul Ion Stoleru în toate gândurile lui.
Aşa că m-am aşezat pe o parte cu faţa spre el.
- Ei, cum îi?
- Ai dreptate, Ionel! Timpul trece. Pentru tine, cât din viaţă a trecut?
- Nu mai contează. Ştiu că m-am născut în inima codrilor, în comuna Chirianca, raionul Străşeni, un loc drag mie, cu moldoveni harnici şi iubitori de frumos. Şi asta se întâmpla prin anul 1941 la 22 februarie. Parcă a fost ieri, Licuţă. Tiii, ce minunat mai era atunci, cândva, în copilărie! Asta nu se poate uita. ,,Cine uită, nu merită” spunea marele nostru Iorga... Am devenit băiet mare, iar muma şi tătuca m-au ţinut la şcoli să ştiu ajunge şi eu oleacă de om mai cu carte. Drag îmi era să ajung biolog. Iubesc natura din copilărie, dragule. Enorm o iubesc! Şi am ajuns, învăţând mai întâi tehnicumul agricol din Cocorozeni, raionul Orhei şi după ce l-am absolvit în 1961 am trecut repejor pragul Universităţii de Stat din Moldova la biologie şi pedagogie. Şi uite aşa, din 1969, sunt entomolog şi am predat ca profesor de biologie şi chimie. Acum sunt un unchieş de pensionar, un bunic acolo, care, ca fiecare, duce dorul nepoţeilor. Patru nepoţi am Licuţă, de la feciorul meu şi de la fata mea. Şi mă mândresc cu ei.
- Nu-mi spune, unchieşule! Te cred. Te cred pentru că şi eu am trei boboci de nepoţi. Şi te-aş crede şi mai mult dacă mi-ai povesti despre ei. M-ar bucura să aud!
-Îţi spun pe scurt, că mă ia dorul de ei şi nu vreau să mă vezi înlăcrimat... Cel mare, Cristian, studiază la Universitatea Tehnică din Berlin. Ciprian este la Bucureşti cu părinţii lui în clasa a noua şi îi place tirul. Zi tu măi, Licuţă! Cum să nu mă mândresc cu el dacă este triplu campion al României la tragere tir cu pistolul? Ceilalţi doi nepoţi mai mici, Nicoleta şi Alen,  îmi sunt la fel de dragi şi abia aştept să le fac o vizită în curând. Nepoţii sunt cea mai bucurie a noastră ca bunici. Nu mă poţi contrazice. Deja îţi văd ochii licărind.
- De unde ştii, Ionele? Că doar te uiţi la cer?
- Hai bre! Acolo-n stele te văd.
-Unde stele, nene? E ditamai ziua şi cerul e senin.
- Taci, Licuţă! Ştii destul de bine. Stelele le simţi, nu le vezi. Chiar şi noaptea. Şi cum să nu le simţim dacă de acolo venim? Acolo e Acasă, dragul meu. Şi acolo te văd pe tine călătorind, te văd cu dorurile şi liniştea ta. Iar natura, dragostea mea, ne este martoră.
- Mă copleşeşti cu meditaţia ta, Ionele. Asta spune ceva. Asta spune că tu eşti un mare spiritual al cuvintelor. Cuvintele tale vin din dragoste de viaţă, de om cu o misiune clară pe această planetă, vin din veşnicie, iar tu eşti un mesager al Timpului. Citindu-ţi poemele, am găsit adevărata inimă a românului cu iubire de ţara lui. Am găsit omul care mângâie florile şi codrii. Eşti un om inundat de frumuseţea vieţii. Ai publicat cărţi, ai scris texte pentru melodii nemuritoare? Spune! Mor de curiozitate.
- Am publicate şase cărţi, ca omu’, cu drag de slove. E mult, e puţin? Nu contează. O carte este o avere colosală Patru dintre ele sunt ştiinţifice, de protecţie a plantelor, iar celelate două sunt cu poezii, ca două ierbare cu flori pe care ţin la păstrare 150 de poeme: ,,Freamăt”  publicată în 2001 şi ,,Freamătul noului veac” în 2010.Iată ce scrie redactorul acestor cărţi, Ion Proca:
Ion Stoleru pare a fi un poet tânăr şi mereu îndrăgostit de natură, plai, iubită, deşi l-a cam bătut bruma pe la tâmple. De fapt, poezia pentru dânsul este o sărbătoare pe care i-o dăruie unui copac, unei furnici, unui om şi unui coleg de breaslă. Ion Stoleru nu aspiră ca versurile sale să fie inserate în manuale şi crestomaţii, el doreşte să mai ogoiască un braconier, să ne înveţe cum se mângâie o floare. Obsedat în mai multe versuri de trăinicia şi verticalitatea gorunului, poetul apelează în repetate rânduri la copacul-simbol, arbore de rezistenţă în faţa tuturor intemperiilor, autoblamându-se că nu-l poate apăra: Şi fuga mea e blestemată/Că nu pot pieptul să mi-l pun,/Să ţin pădurea aparată/Şi-n primul rând, cea de gorun...
Dragul meu coleg de la minister a ţinut cu tot dinadinsul să-şi vadă între coperte aproape întreaga sa creaţie poetică. E dreptul lui. Cititorii au de trecut prin sită şi prin suflet cele mai inspirate poezii, care rămân totuşi cele cu dor de plai şi neam.
Nu e mare filozofie să scrii o poezie, Licuţă!  Şi nici măcar nu o scriu eu, ci inima mea. Eu dau cu pana, mâzgălesc acolo...
- Ei na! Mie-mi spui!... Ştiu foarte bine cum...
- Ia taci!... Auzi?... Cântă un piţigoi codat. Îşi cheamă iubita. De două ori, de trei ori... Gata! I-a răspuns... Ce frumos! Ai auzit, Licuţă?
- Aud, Ionele. Dar aud sute de ciripituri şi nu ştiu care e piţigoiul îndrăgostit. Cum l-ai ghicit pe codatul tău dintre atâtea păsărele care se aud acum în pădure, tu ştii.
- Nu sunt specialist în a ghici cântatul unei păsărele. Aşa am simţit. Poate nici nu e în pădurea asta. Doar gândul mi-a şoptit şi eu am auzit. Cântecele de dragoste se aud dacă vrei să le auzi, dragul meu. În orice clipă, oriunde…
- Apropo, de cântat! Ştiu că ai scris multe versuri pe care compozitori renumiţi din Moldova le-au pus pe melodii, melodii care au ajuns şlagăre cântate de interpreţi talentaţi.
- Ştiam că ai să mă întrebi asta şi de aceea te-am oprit din vorbă ca să asculţi cântecele pădurii. Codrul m-a învăţat versul melodios şi emoţionat. Şi de aceea m-au căutat compozitorii. Pentru că poezia mea, aşa simplă şi naivă cum e ea,  are vibraţia cântecului nostru de români moldoveni. Foarte uşor le-a venit muzicienilor să o cânte. Peste 80 de melodii poartă semnătura poemelor mele. Melodii pentru copii, lirice şi patriotice. Am lansat şi un CD cu 11 melodii: ,,Basarabie uitată – Treceţi prutul”. Melodia ,,Basarabie uitată”, compusă de Dinu Matvievici,  este des cântată pe la mitinguri Pro Basarabia de către bunul meu prieten Valeriu Râşniţă, dar şi de tot moldoveanul simplu. Ne roade dorul de Ţara Mamă, Licuţă!
- Ai scris multe poeme în care plângi amarnic dorul de România Mare. Cum ai simţit de-a lungul vieţii depărtarea de Ţara Mamă?
- Altă întrebare n-ai găsit şi tu! M-ai răscolit. Basarabia a fost de trei ori mireasă. O cântăm, o plângem, cerem Unirea, dar nimeni nu face nimic. Când eram copilandru, la şcoală,  cel mai tare mă durea că nu se vorbea de ţara noastră mare. Parcă eram ai nimănui. Eram şi suntem încă orfani de mama noastră România. Şi asta ne macină sufletul nostru de mulţi ani. Mai multe nu spun. Sunt bătrân, dar vreau să las nepoţilor această luptă surdă în care să dobândim dreptul de a fi români uniţi, fără hotare. Doar Prutul ştie de ce. Bietul de el! Mereu ne vorbeşte şi mulţi nu-l aud.
- Dragă române! Spune-mi definiţia ta despre calitatea de a fi un român adevărat!
- Măi, Licuţă! Ce ai cu mine? Mă vezi tu un mare filosof?... Eu scriu. Acolo e definiţia mea. Dar, hai să-ţi fac hatârul!  Definiţia unui român adevărat e simplă: să-ţi cânţi Patria şi Neamul, să scrii, nu cu pana, ci cu lacrimi despre ţara ta, să faci totul pentru a păstra şi fortifica tot ce ne-au lăsat strămoşii noştri, mulţi şi-au dat viaţa pentru asta. Şi toate astea să le faci oriunde în lumea asta. Să nu uiţi niciodată de unde ai plecat, românule!
- Îţi mărturisec că am citit multe poezii ale tale şi am simţit tot ce spui acum. Mai mult de atât. Poezia ,,Basarabie uitată” m-a impresionat foarte mult.  Am recitat-o cu emoţie pe un videoclip, să audă toată lumea. Acum să nu crezi că am vrut să mă laud. Am făcut-o pur şi simplu. Şi am să mai fac şi altele.Ştii ceva, Ionele? Noi doi nu ne mai săturăm a vorbi. Nici nu am observat că s-a înserat.
- Păi vezi, Licuţă? Nu numai codrul ne este martor la vorbe, ci şi stelele. Ele ne fură poeziile şi le dau oamenilor.
- Aş vrea să înţelegi, Ion Stoleru,  că am dorit mult să stau de vorbă cu tine, nicidecum  ca într-un interviu, căci nici nu mă pot numi reporter, ci ca doi buni prieteni care au nevoie de comunicare în  clipe minunate, în dorinţa de a păstra cuvântul ,,prietenie”, cu dor de noi şi frumos. De aceea nici nu-ţi cer în a te defini ca om în câteva cuvinte, aşa cum se obişnuieşte într-un interviu clasic.  Oricum te ştiu. Te ştie toată lumea. Şi eşti un om minunat!
- Ei, asta nu-mi place la tine! Prea mă lauzi. Cine sunt eu? Un om simplu, un ţăran care miroase a codru şi a pământ strămoşesc. Atât... Şi e deajuns. Hai la mine la Chişinău să bem un vin din strugurii culeşi cu mâna mea de pe meleagurile natale! După două pahare de vin roze te visezi poet ca şi mine.
- Ne-ne-ne! Vino tu la mine, la Brăila, să tăvălim o mămăliguţă într-o saramură de crap stropită cu vin de Însurăţei de stă mâţa ta în coadă. Uiţi să mai şi mori!
- Hai! Deja salivez... Ie-ţi gândurile cu tine, Licuţă!
- Cu drag, Ion Stoleru!  
 Vă invit, dragi prieteni, prin bună voinţa prietenului meu,  să vizionaţi câteva din videoclipurile cu melodii a căror texte sunt semnate de Românul Meu, Ion Stoleru. Am minţit. Nu i-am cerut voie. E plăcerea mea să le postez.
Vă mulţumesc şi iertaţi-mă că nu m-am ridicat prin această ,,vorbire” la nivelul acestui om cu nume ca o ţară, Ion Stoleru!
Lică Barbu (Brăila)
 
 © Copyright 2009-2017, Revista ZEIT, un produs al  Editurii ZEIT    Termeni şi condiţii