ISSN 2065 - 8885 Caută in site :   Cauta

REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI ATITUDINE     ANUL 9 NR. 101 (Iul  2017)
 

ÎNVĂŢĂMÂNT

DESPRE PARTENERIATE ŞCOLARE INTERNAŢIONALE
Accelerarea generală a globalizării a dus la schimbări majore în sistemele sociale, în regulile morale și etice, în condițiile ecosistemice, precum și în sistemul de valori și orientări. Generațiile lumii de mâine trebuie să fie unite pentru a continua viața în pace și armonie într-o Europă dinamică şi unită prin cunoaștere. A cunoaşte situaţia altor popoare, a remarca detalii care nu sunt, încă, surprinse în cărţi, a afla veridicitatea stereotipurilor, a descoperi alte stiluri de viaţă şi a conştientiza că a fi diferiţi reprezintă un avantaj ce trebuie folosit pentru a progresa, sunt doar câteva dintre oportunităţile oferite de programele Uniunii Europene.
Parteneriatele şcolare internaționale contribuie activ la consolidarea dimensiunii europene în învățământul școlar, la stimularea îmbunătățirii calității și a inovării în școlile europene, la îmbunătățirea competențelor de comunicare, de însuşire a limbilor străine și a dezvoltării cunoştintelor IT. Interacțiunea directă cu reprezentanţii altor școli din Uniunea Europeană îi ajută pe participanții direcți și indirecți la un proiect european să conștientizeze importanța relațiilor şcoală-familie în educație şi confirmă, încă o dată, cât de important este pentru elev să aibă în jurul lui o comunitate suport formată din părinţi, profesori şi reprezentanţi ai comunităţii locale.
Proiectele de parteneriat şcolar au la bază un set de nevoi comune şi presupun o serie de activităţi planificate care urmăresc realizarea unui scop comun, într-un interval de timp care poate varia între doi şi trei ani. Astfel de proiecte se nasc din dorinţa de cadrelor didactice  de a ajuta elevii să fie mai bine pregătiţi pentru viaţă, dezvoltând abilităţile de viaţă ale elevilor.
Unul dintre elementele sine qua non în derularea proiectelor internaţionale este comunicarea in limba străină. De cele mai multe ori, limba comună de comunicare în cadrul cooperărilor transnaţioanle este limba engleză.  Denumită “lingua franca” la nivel global, limbă dominantă la nivel internaţional în comunicaţii, diplomaţie, afaceri, aviaţie, IT, internet şi divertisment, limba maternă a  aproximativ 350-400 de milioane de vorbitori native şi cunoscută la nivel de bază de cel puţin o treime din populaţia globului, limba engleză este şi cea mai predata limbă din lume. Indiferent de nivelul de cunoaştere al limbii engleze, interacţiunea directă cu actorii educaţionali din alte ţări UE, oportunitatea de a fi face-to-face cu elevi şi profesori din Europa, ajută la crearea naturală a unui climat psiho-social de colaborare şi încredere, premisă a succesului comunicării profesor-elev şi elev-elev. Astfel, este asigurată una dintre condiţiile psihologice importante pentru a învăţa orice limbă străină şi anume,  dezvoltarea unei motivaţii puternice. Dorinţa de a împartăşi din cunoştinţe şi valori, de a transmite sentimente şi emoţii, ajută la depăşirea barierelor lingvistice.
Dincolo de bagajul genetic al fiecărei persoane de a învăţa o limbă străină, de diversitatea metodelor şi mijloacelor de învăţare, să ne amintim că “Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi şi orbul îl poate vedea.”/ “Kindness is the language which the deaf can hear and the blind can see.” Mark Twain
Carmen-Lidia Nistor (Brăila)
 
 © Copyright 2009-2017, Revista ZEIT, un produs al  Editurii ZEIT    Termeni şi condiţii