ISSN 2065 - 8885 Caută in site :   Cauta

REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI ATITUDINE     ANUL 9 NR. 105 (Noi  2017)
 

ÎNVĂŢĂMÂNT

DESPRE EDUCAŢIA TEATRALĂ ŞI LIMBILE STRĂINE
În secolul XXI se poate observa, poate mai mult decât până acum, disponibilitatea actorilor educaţionali în găsirea unor căi cât mai diverse în vederea corelării educaţiei teoretice cu cea practică, prin utilizarea din ce în ce mai mult a metodelor activ-participative care orientează atât elevii, cât şi cadrele didactice către INOVAŢIE ÎN EDUCAŢIE, stimulând interesul pentru procesul de predare-învăţare.
De ce am folosi educaţia teatrală în predarea limbilor străine?
Pentru că:
- poate ajuta la crearea unor contexte autentice, angajând elevii în conversaţii reale, învăţându-i să îşi exprime sentimentele, să asculte opiniile altora şi mai ales, cum să devină conştienţi de modul în care ei transmit gânduri, emoţii şi sentimente;
- poate combina înţelesul cu înţelegerea cuvintelor şi contextelor de comunicare;
- ajută la dezvoltarea memoriei intrinseci, elevii fiind nevoiţi să repete de mai multe ori replicile pentru o piesă de teatru;
- ajută la dezvoltarea încrederii şi stimei de sine, mai ales în cazul elevilor timizi care se pot „ascunde” în spatele unui rol;
- încurajează vorbitul în public;
- poate integra toate stilurile de învăţare – vizual, auditiv şi tactil-kinestezic;
Mima, jocul de rol, improvizaţiile, simulările şi teatrul forum sunt doar câteva metode activ-participative, care ajută atât la dezvoltarea personalităţii, a abilităţilor inter şi intra personale, cât şi la dezvoltarea şi încurajarea comunicării. Astfel de tehnici dramatice facilitează exprimarea creativă şi spontană în diverse contexte de comunicare. Fiind tehnici centrate pe elevi, încurajează exprimarea orală şi, totodată, implicarea elevilor în procesul de învăţare, încurajând spiritul de  iniţiativă.
Mima
Este o tehnică dramatică de învăţare care face apel la înţelegera şi descrierea comportamentului gestual. Ajută la conştientizarea importanţei limbajului nonverbal în transmiterea de mesaje. Jocul de mimă se poate desfăşura individual sau pe grupe.
De exemplu, un elev trebuie să traducă gestual  un cuvânt sau o expresie iar ceilalţi colegi trebuie să îi adreseze întrebări închise, care solicită raspunsul „da” sau „nu”, pentru a ghici despre ce este vorba. Exemplu de acţiuni ce pot fi mimate: acţiuni legate de rutina zilnică, practicarea de sporturi, acţiuni din viaţa cotidiană.
Elevii pot fi împărţiţi pe grupe şi li se poate cere să pregătească un scenariu care să redea o situaţie din viaţa reală, o expresie idiomatică sau un proverb. Ceilalţi elevi vor trebui să privească atent şi să descrie secvenţele scenariului prezentat de colegii lor.
Pentru a face această activitate şi mai interesantă, pot fi aleşi 5 elevi cărora li se va cere să se alinieze în şir Indian şi să îşi inchidă ochii. Un al şaselea elev va primi un scenariu. Acesta se va gândi câteva minute cum să îl interpretaeze, apoi va atinge pe umăr colegul de la un capăt al şirului, acesta se va întoarce şi va privi cum primul coleg îi descrie gestual scenariul pe care l-a primit. Acest al doilea elev se va întoarce către colegul din faţa lui, îl va atinge pe umăr, acesta se întoarce şi deschizandu-si ochii, va observa atent noul scenariu interpretat de colegul său. Fiecare elev procedează la fel până se ajunge la cel de al 5 lea elev din şirul Indian format iniţial. Acesta trebuie să exprime prin cuvinte ceea ce colegul din faţa lui a mimat.
Ceilalţi colegi din clasă au observat acţiunile tuturor colegilor şi îşi vor exprima opiniile faţă de transmiterea mesajelor de la persoană la persoană. Se pot face legături cu situaţii concrete din viaţa reală în care mesajele transmise iniţial suferă transformări, cât şi analogii despre modul în care fiecare transmite mesajele, făcând referire la tendinţa de a exagera lucrurile.
Jocul de rol
Este o metodă activ-participativă care recrează contexte sociale reale ajutând elevii să îşi formeze şi dezvolte competenţele de comunicare şi interacţiune într-un mod dinamic şi distractiv, utilizând procese psihice cognitive şi senzoriale.
Elevii pot învăţa prin intermediul unor microdialoguri cum să ceară informaţii pe stradă, cum să cumpere un produs, cum să se poarte într-un cabinet medical, etc., învăţând să comunice, să discute, sa devină conştienţi de sentimentele altor persoane, dezvoltându-şi empatia şi abilităţile sociale.  Această metodă ajută la dezvoltarea competenţelor de comunicare orală.
Improvizaţiile şi simulările îi ajută pe elevi să facă legătura între cunoştintele teoretice şi viaţa reală, conştientizând utilitatea şi relevanţa conţinuturilor învăţate.
Teatru forum
Conceptul de teatru forum sau teatrul oprimatilor a apărut în 1973 în Peru, la iniţiativa regizorului brazilian Augusto Boal. Aşa cum îi spune şi numele, aceasta formă de teatru încurajează participarea audienţei la dezbatere şi interacţiune. De cele mai multe ori, această formă de teatru poate fi folosită ca instrument de intervenţie social tocmai pentru că utilizează ideea de “forum” care permite publicului spectator să se exprime. Nu de multe ori suntem martori pasivi la probleme sociale care ne afectează pe toţi. Această metodă ne ajută să conştientizăm că a privi tacit nedreptăţile ne face complici în crearea şi perpetuarea unor situaţii mai puţin favorabile.
Un grup de elevi va interpreta o situaţie din viaţa reală, iar ceilalţi colegi formează publicul spectator care asistă pasiv la ceea se întâmplă. Publicul poate interveni oricând, cerând să înlocuiască un personaj, oferind un exemplu concret despre cum poate fi aplanat un conflict, cum poate fi remediată o situatie nefavorabilă. Ideea centrală este de a invita publicul la acţiune, de a spune „STOP! Nu sunt de accord cu astfel de comportamente şi EU pot schimba”. Astfel, elevii sunt încurajaţi să reacţioneze la conflictele sociale, să creada în propriile idei şi să înveţe unii de la alţii.
Utilizarea educaţiei teatrale în predarea limbilor străine apelează la dragostea pentru joc pentru dezvoltarea competenţei comunicaţionale şi a personalităţii, a capacităţii de autoexprimare, încurajând spontaneitatea, inventivitatea, motivaţia, empatia şi spiritul de echipă. Implementarea cu success a acestor metode se bazează pe corelarea nevoilor grupului ţintă cu deschiderea către nou.
Carmen - Lidia Nistor (Brăila)
Bibliografie:
Vernon, Shelley Ann, ESL Games: 176 English Language Games for Children: Make your teaching easy and fun,
Spolin, Viola, Improvisation for the Theater: a handbook of teaching and directing techniques. Northwestern University Press.
 © Copyright 2009-2017, Revista ZEIT, un produs al  Editurii ZEIT    Termeni şi condiţii