ISSN 2065 - 8885 Caută in site :   Cauta

REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI ATITUDINE     ANUL 9 NR. 99 (Mai  2017)
 
 EDITORIAL
1 MAI 2017
Din pleiada obiceiurilor la români, fără să vreau, am regăsit una din marile sărbători pe care regimul de tristă amintire o înfăţişa ca pe o mare victorie în faţa burghezimii, a chiaburilor, a lumii occidentale, în general. Era ziua când Internaţionala socialistă urla la megafoanele instalate pe stadioane şi marile artere ale oraşelor, de aşa natură ca omul de rând, pardon, că pe vremea aceea eram toţi egali, rectific, deci, ca oamenii de pretutindeni, de la oraşe şi sate să poată sărbători cum se cuvine Ziua Muncii, prilej de mare bucurie şi omagiu de care conducătorul ţării avea mare nevoie.
Desigur, regimul socialist, un model incontestabil al societăţii multilateral dezvoltate, societate pe care cu siguranţă am fi apucat să o vedem împlinită în 2017, era bine propagată în rândul maselor, ca nu numai muncitorul, dar şi ţăranul de la colectivă, să simtă zvâcnirile cele noi ale ilustrului conducător. Măi, oameni buni, vă puteţi închipui cam cum ar fi arătat 1 Mai 2017, dacă Ceauşescu nu s-ar fi dus, cu regimul său cu tot, în decembrie ’89? E greu de prefigurat o asemenea imagine…
 INTERVIU
INTERVIU ANCA IACOB, AVOCAT ÎN PHOENIX, ARIZONA,
SPECIALIZAT ÎN „CRIMINAL DEFENSE”
Anca Iacob s-a născut şi a crescut în Bistriţa, iar în prezent locuieşte de opt ani, împreună cu soţul şi fiul ei, care a împlinit de curând un an, în Phoenix, Arizona, unde i s-au stabilit de altfel, şi fratele şi părinţii. A absolvit dreptul, este specialist în Criminal defense, Immigration, Bankruptcy şi Chapter 7 şi a reprezentat sute de cazuri în care inculpaţii se făceau vinovaţi de posesie şi vânzare de droguri sau arme, furturi, frauda ori infracţiuni contra persoanei. S-a orientat mai mult spre family based immigration şi considera că datorită crizei economice, numărul cazurilor de backruptcy va creşte în fiecare lună. Deşi până acum a lucrat mai mult pentru români, intenţionează să îşi diversifice clientela şi cu persoane din alte naţionalităţi. Principiul după care se conduce în munca este onestitatea, mai ales că în relaţia client-avocat, spune Anca Iacob, nimic nu este mai important decât comunicarea, acesta fiind şi unul din motivele, pe lângă imposibilitatea de a dezvolta o relaţie bazată pe încredere, pentru care mai şi refuză unele solicitări. Îşi percepe onorariul în funcţie de complexitatea cazului şi recunoştinţa clientului este pentru ea cea mai mare recompensă, cu atât mai mult cu cât profesia pentru care s-a pregătit este o permanentă provocare intelectuală.
Dacă ar fi să schimbe ceva, Anca Iacob declara că şi-ar dori mai puţin stres, însă ce mai contează acest lucru, din moment ce face totul din pasiune, astfel ca satisfacţia pe care o are atunci când câştiga un caz este enormă. După părerea ei, greşeala nu face casă bună cu această profesie, iar atunci când vine vorba să le dea un sfat celor mai tineri în branşa, le recomanda networking-ul.
 CĂRŢILE ZEIT
COPII DE IERI, COPII DE AZI, DE MARIA TIRENESCU, EDITURA ZEIT, BRĂILA 2017
Nimic nu poate înlocui CARTEA, prieten de nădejde al fiecăruia dintre noi. Oricât ar evolua societatea, o carte rămâne peste timp şi, dacă ai răbdare, între coperţile ei găseşti orice te-ar interesa.
Consider că în acest mod a gândit şi autoarea, Maria Tirenescu, ce revine, după „Un zâmbet pentru fiecare”, carte apărută în 2014, cu un nou titlu „Copii de ieri, copii de azi”, acum, în 2017. Informare şi recreere pentru toate vârstele, redevenim, şi noi adulţii, copii. Sub pretextul unor întâmplări vesele din viaţa unor vlăstare, despre care un personaj literar spune că „la grădiniţă era mai frumos”, în raport cu prima zi de şcoală, unde dascălul clasei întâi pare „un bunic”.
Cunoscătoare a sufletului copiilor, atât din familia de cadre didactice din care face parte şi autoarea, cât şi din propria experienţă ca dascăl şi mamă, ştie să umble cu delicateţe la sufletul copiilor, pe care îl înţelege atât de bine şi pe care-l prezintă şi cititorilor cărţilor sale. Dovada ce demonstrează puterea acestui act este răbdarea cu care se apleacă asupra fiecărui „eveniment” din viaţa personajelor pe care ni le prezintă şi în acest volum nou apărut.
 REVERENŢE CRITICE...
COMISELE IUBIRI, DE PETRE RĂU
Volumul de poeme „Comisele iubiri - cele mai frumoase poezii de dragoste” semnat de  scriitorul Petre Rău, apărut în prag de primăvară, la Editura InfoRapArt, Galaţi, 2017, înfloreşte, în cele 108 pagini cu 78 poezii,  pe ramurile unui copac plin de sentimente de iubire adunate de autor. Ele şi-au ridicat fruntea spre bucuria cititorului, după ce fuseseră comise în cinci volume precedente şi anume: Întârziata vestire, Galaţi, 2002; Ultima noapte cu Bernoulli, Bucureşti 2010; Singurul apei, Iaşi 2012; Eden în cădere, Galaţi, 2012 şi Îndrăgostirea de zmeu, Galaţi, 2015.              
Acest buchet, ce irumpe de sub pana unui condamnat la singurătate, după cum se  consideră autorul însuşi într-o autoflagerare drăgăstoasă „acum sunt damnat / cu demnitate / îmi port crucea / pe (i)dealul văii mele de rai” ((i)dealul văii mele, pag. 49), este, fără îndoială, proba unui anumit curaj al omului-poet de a zbura în universul eu-lui său pentru a se înţelege şi a se recunoaşte, chiar cu riscul de a se prăbuşi în necunoscut, în nefiinţă, sperând totuşi că astfel va putea dărui lumii ceva ce o interesează, o experienţă ce poate trăită de fiecare la un moment dat,: „astăzi sunt ca o scuză la marginea timpului / şi mă mir mă mir cum răsăritul se termină / mereu / înaintea apusului (însingurarea, pag. 65).
 SPIRITUALITATE
TAINA VIEŢII
În necontenita încercare de a găsi răspunsuri mulţumitoare la retorica interogaţie A fi sau a nu fi? oamenii, din diferite timpuri, spaţii şi civilizaţii au căutat în ei înşişi, dar şi la capătul lumii indicii cu privire la taina vieţii şi a morţii. Astfel, au curs valuri de cerneală  în acest sens, dar astăzi, fiecare persoană ar fi capabilă să recunoască faptul că nu e cu putinţă a afla esenţa acestor lucruri. S-au realizat tot soiul de experimente, de experienţe, de trăiri, au fost analizate amănunţit toate acestea, dar nu s-a găsit un răspuns absolut. Oamenii nu pot decât să-şi transmită mai departe propriile trăiri şi concluzii, însă atât. Cele mai luminate şi înţelepte minţi ale vremurilor trecute şi actuale au încercat şi încă se mai străduiesc să explice, cât mai clar, ce se petrece după dispariţia din planul fizic a oamenilor. În funcţie de credinţă, de convingerile religioase, de educaţie şi de propria desăvârşire intelectuală şi spirituală, oamenii acceptă anumite adevăruri, concepte, învăţături, pe care le analizează şi, în final, sunt sau nu de acord cu ele.
 ÎNVĂŢĂMÂNT
DECLARAŢIA DE LA BERLIN
Unul dintre cele mai importante momente din istoria de până acum a mişcării pentru acces deschis (Open Access) la materialele ştiinţifice şi educaţionale publicate în Internet este Conferinţa de la Berlin (22-23 octombrie 2003), care a adoptat Declaraţia cu privire la Accesul Deschis în Ştiinţe şi Umanioare (Berlin Declaration on Open Access in the Sciences and Humanities). Articolul de faţă include această declaraţie. Versiunea originală în limba engleză poate fi citită pe situl conferinţei, la adresa http://oa.mpg.de/openaccess-berlin/ berlindeclaration.html. Pentru a putea obţine o imagine a mişcării pentru acces deschis (Open Access) apropiată de cea completă, cititorii sunt sfătuiţi să consulte şi articolul Resurse educaţionale deschise. Acces deschis, publicat de autor în numărul din februarie al revistei.
Prefaţă
Internetul a schimbat fundamental realităţile practice şi economice ale distribuirii cunoaşterii ştiinţifice şi a patrimoniului cultural. Pentru prima dată în istorie, Internetul oferă şansa de a constitui o reprezentare globală şi interactivă a cunoaşterii umane, incluzând patrimoniul cultural şi garanţia accesului tuturor oamenilor la acesta.
 REPERE...
ROMANUL FLUVIU DE LA IZVOARELE SALE ÎN FAMILIA BURGEZĂ
ŞI PÂNĂ LA VĂRSAREA ÎN UNIVERSALITATE
1. Trei romane şi argumentele lor hotărâtoare
Scopul prioritar al literaturii, ca de altfel al tuturor producţiilor artistice, nu este de-a desfăta, ci de-a instrui şi de-a corecta, iar prin aceasta de-a transforma, adică de a-i face pe oameni mai buni, mai drepţi şi mai sensibili, într-un cuvânt mai umani. De aici rolul de demiurg pe care şi-l asumă artistul în vastul, complexul şi dificilul proces de replămădire moral-spirituală a omului, proces care – în cazul celor înzestraţi din plin cu har divin – rulează cu succes pe căile dăruirii şi responsabilităţii spre epifanie, ba chiar spre cosmofanie. Exemplul cel mai concludent în acest sens ni-l oferă inegalabilul Balzac cu a sa Comedie umană, despre care Al. Paleologu afirma în Prefaţa la ediţia din 1971 a romanului Femeia de treizeci de ani: “De aceea Societatea este pentru Balzac cum e natura pentru Sadoveanu, e epifanie a misterului cosmic sau, cum am îndrăznit să o numesc, o cosmofanie...”
 ATELIER
FLORI DE DRAGOSTE, MAMĂ…
Am flori căprui în ochi, mamă,
flori de păsări cântătoare,
flori care îmi colorează cântul,
necontenit peste câmpii, peste
ape,
peste zori
mereu în ochii mei aceste flori
 ATITUDINI
CUIUL PRIMARULUI SAU PRIMARULUI CUIULUI?
(Cvasipamflet)
Cu adevărat țara arde și baba se piaptănă. Cel puțin la Sighetu Marmației, localitate despre care, grație recentei inițiative a primarului Horia Vasile Scubli, iată că avem dovada palpabilă cum că reprezintă punctul unde harta României se agață în cui. Da, căci prin obșteasca dumisale bunăvoință (firește, cu neprecupețitul sprijin venit din partea Consiliului municipal), acuma sighetenii s-au pricopsit cu ditamai cuiul înfipt simbolico-artistic în pavajul străzii Corneliu Coposu, astfel ca toată suflarea, îndeosebi vizitatorii Memorialului durerii, să ia aminte la această metaforă încarnată și, poate că pentru totdeauna, încorporată în peisajul urbei.
Un peisaj care, cu substanțiala contribuție a exprimăriței Eugenia Godja (actualmente prim consilier pesedist), a devenit pilduitor de nesănătos pentru locuitori și extrem de riscant pentru absolut toți petonii: nesănătos întrucât, din puținele spații verzi ale orașului, două au fost rase pentru tot atâtea benzinării-bombe (una în zona ultracentrală, cealaltă proptită sfidător în coasta Liceului „Ferdinand I”) și riscant-ostil prin aceea că Primăria a eliberat autorizații de construcție în centrul urbei pentru nu mai puțin de trei supermagazine!
 © Copyright 2009-2017, Revista ZEIT, un produs al  Editurii ZEIT    Termeni şi condiţii